Câteva noțiuni esențiale pentru a evita stresul școlar, presiunea și stigmatizarea asupra copiilor.
Știați că și cei mai buni elevi pot lua note mici la exemenele finale? V-ați întrebat vreodată de ce clachează elevii în ultimul moment? Cum ajung copii de nota 10 să cedeze emoțional?
Iată câteva noțiuni esențiale pentru a evita presiunea și stigmatizarea asupra copiilor. Atât din experiențe personale, cât și din studii științifice.
Potrivit unui raport global realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), stresul școlar afectează un procent semnificativ de elevi. În Europa, peste 25-30% dintre copii raportează niveluri ridicate de stres legat de sarcinile școlare. Acest fenomen este accentuat de așteptările academice ridicate și de concurența intensă pentru rezultate.
Un studiu realizat de Asociația Americană de Psihologie (APA) a constatat că aproximativ 16-20% dintre elevi suferă de anxietate severă de performanță, ceea ce le afectează capacitatea de a-și demonstra cunoștințele în timpul testelor și examenelor.
În mod specific, copiii de nota 10, care sunt obișnuiți să îndeplinească așteptările ridicate ale profesorilor și părinților, pot experimenta blocaje emoționale severe la examen. Aceștia pot deveni copleșiți de frica de eșec sau de sentimentul că nu pot atinge perfecțiunea pe care se așteaptă să o obțină. În aceste situații, stresul poate activa răspunsul de tip “luptă sau fugi” al organismului, afectând concentrarea și memoria de lucru, ceea ce duce la scăderea performanțelor.
Factori care contribuie la stresul școlar
Blocajele emoționale la examene pot fi influențate de mai mulți factori, printre care:
Așteptările nerealiste ale părinților sau profesorilor
Hai că poți mai mult.
Doar 9? Vreau să iei 10 data viitoare.
Acestea sunt câteva dintre replicile pe care le aud din partea părinților de adolescenți. Părinții au adeseori tendința de a-i încuraja pe copii într-un mod nesănătos. De cele mai multe ori copii ajung să învețe mai mult pentru a le face pe plac părinților, pentru recompense sau pentru a-i face mândri de ei. Foarte puțini copii învață din plăcere.
E adevărat că adulții sunt responsabili de cei mici și au dreptul să-i îndrume pe căile potrivite, însă o presiune prea mare îi poate conduce spre eșec.
Un alt caz de așteptări nerealiste este și situația în care părinții proiectează asupra copiilor visele proprii. Așteaptă de la copii tot ce nu au realizat ei fără să ia în considerare dorințele acestora.
Teama de eșec poate deveni paralizantă.
Dacă nu înveți, o să fii sărac.
Fără nota 10 nu ajungi nicăieri.
Iată ce vorbe aparent nevinovate. Dar de fapt, aceste vorbe devin programe implementate în mintea adolescentului care va asocia orice notă mică cu un eșec. Și de aici imaginea de sine este dezmembrată, indiferent de abilitățile sale.
Orice experiență neplăcută dăunează doar atunci când nu este gestionată corect. Să consideri o notă mică un eșec este o eroare care poate traumatiza.
Datoria părinților este de a încuraja și susține indiferent de circumstanțe. Iar dacă adolescentul va simți asta va dezvolta o motivație intrisecă de învățare care îl va conduce implicit spre note mari.
Ce înseamnă eșecul până la urmă? Ce înseamnă pentru noi adulții? Și cum transmitem mai departe? Iată cât de importantă este educația mai întâi a noastră, a îndrumătorilor, fie că suntem părinți sau profesori, și apoi educația copiilor noștri.
Concurența intensă cu colegii poate crea presiuni suplimentare
Ai văzut cât a luat Maria?
Vreau să iei cea mai bună notă din clasă.
Concurența poate fi impusă de către cei din jur sau de către noi înșine. Adolescenții vor să fie mai buni dintr-o nevoie de apartenență și din frică de respingere. Nu le place să fie dați la o parte. Dar de dorit ar fi să încurajăm mai degrabă competența, nu concurența. Competența implică o concurență cu sine, o evoluție treptată în raport cu sine, nu cu ceilalți. Pe când concurența este inutilă, căci fiecare individ este unic și are abilități proprii.
Perfecționismul duce la auto-critică severă
Nu sunt suficientă, nu sunt importantă…prin urmare trebuie să fiu perfectă pentru a merita și pentru a fi văzută.
Perfecționismul este un simptom puternic al rănilor emoționale de abandon, de umilință, de respingere. O persoană care nu-și vorbește cu blândețe, nu primește ajutor, nu știe să facă pauze este o persoană care nu se apreciază, este critică cu sine și cu ceilalți.
Iar adolescenții care ajung să fie perfecționiști ating într-adevăr rezultate extraordinare, dar cu mult sacrificiu de sine și cu pierderi uriașe. Una dintre pierderi este cea a identității, căci focusul este prea mare pe a face ce trebuie și mai puțin pe a face ce simte. Iar conflictul acesta dintre realitatea exterioară și cea interioară poate dezvolta boli grave pe termen lung.
Consecințele stresului școlar asupra sănătății mentale
Pe termen lung, presiunea academică și stresul școlar pot avea efecte semnificative asupra sănătății mintale a elevilor.
Într-un raport publicat de UNICEF, se arată că anxietatea legată de performanțele școlare este unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la dezvoltarea tulburărilor de anxietate și depresie în rândul adolescenților.
Soluții propuse pentru a evita stresul școlar
Pentru a reduce presiunea și stresul la care sunt supuși copiii, multe școli și organizații au început să implementeze strategii de gestionare a stresului, cum ar fi:
- Introducerea programelor de mindfulness și tehnici de relaxare pentru elevi.
- Reducerea accentului pus pe rezultate academice și evaluarea progresului pe baza unor criterii mai variate.
- Consiliere psihologică și sprijin emoțional pentru elevi, în special în perioada examenelor.
Iar din partea părinților recomand:
- Conversații sincere cu adolescentul. Măcar unul dintre părinți să fie prieten, pentru că altfel adolescentul se izolează și devine convins că nimeni nu mă înțelege. Oricât de ridicole ar părea alegerile lor, evitarea acestora nu este o soluție, ci mai degrabă încercarea de a le înțelege.
- Timp petrecut cu adolescentul pentru a-i observa comportamentul, pasiunile, nevoile.
- Suport și sprijin mai ales în situații critice. Afecțiune și încredere, dar mai ales răbdare chiar și în situații de conflict. Căci atunci au nevoie cel mai mult.
Concluzie:
Stresul și anxietatea legate de performanțele academice sunt factori majori care pot afecta negativ elevii, inclusiv pe cei cu performanțe înalte, precum copiii de nota 10. Aceștia pot claca la examene din cauza blocajelor emoționale, sub presiunea de a atinge perfecțiunea sau de a nu dezamăgi așteptările.