Adeseori ne aflăm în situații de dificultate pe care le gestionăm mai greu din cauza emoțiilor negative și a credințelor limitative. Indiferent de cărțile pe care le citim sau de experiența pe care o avem, autocunoașterea este un proces tranformațional sinuos, cu multe provocări și obstacole.
Probabil că nu o dată v-ați regăsit în situația în care ați fost capabili să ajutați un prieten sau să oferiți un sfat util, dar atunci când vine vorba de propria persoană parcă nu vă este la fel de ușor.
Puterea exemplului este o forță uriașă atunci când ne dorim să ajutăm sau pur și simplu să oferim, însă autovindecarea este mult mai grea decât vindecarea celorlalți din cauza acelei voci interioare sufocante care nu este alta decât egoul nostru distructiv.
Așadar, ce ne facem atunci când ne aflăm în adversitate? Cum am putea coopera cu propriile noastre fantome? Iată câteva metode de dezvoltare personală și autocunoaștere în situații dificile.
1. Caută întotdeauna lecția din orice conflict sau situație nedorită
Orice problemă este o temă de rezolvat dată de sufletul tău. (Robin Norwood) Identifică problema exactă a ceea ce te deranjează cu adevărat și caută sursa. Odată descoperită, îți va fi mult mai ușor să îți gestionezi emoțiile și comportamentul și vei reuși cu ușurință să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă, mai puțin dăunătoare, cu empatie și asertivitate.
Aceste întrebări ți-ar fi de mare folos – Ce trebuie să învăț din această întâmplare? Ce schimbări se produc în mine? Ce-aș putea face diferit? Ce emoții mă copleșesc? Când am mai simțit la fel?
Chiar și atunci când e vorba de o persoană care ne trezește un anumit disconfort, de fapt servește evoluției noastre și ne provoacă să acceptăm partea noastră mai puțin bună. Dacă toți oamenii din jurul nostru ar fi buni și mereu de acord cu noi, nu am mai căuta progresul, schimbarea. Am stagna cumva într-o lume aparent perfectă. Însă lumea nu e perfectă, condiția umană e în plin proces de transformare. Iar oamenii diferiți apar în viața noastră pentru ca noi să acceptăm că încă avem de învățat, de evoluat.
Și atunci merită să ne întrebăm – Ce anume nu pot accepta la mine? Ce anume neg și trebuie conștientizat?
Oamenii din jurul tău par superficiali? Poate pentru că există o doză de superficialitate în tine pe care o urăști și o negi. Dar ea nu dispare, tendința există, recunoaște-o, îmbrățișeaz-o și abia atunci începe procesul de corectare. Știu, nu e ușor să ne acceptăm defectele. Tocmai de aceea am zis că autovindecarea e mult mai grea decât vindecarea celorlalți. Însă totul pornește din noi și vom deveni stăpâni pe propria viață doar atunci când avem conștiința trează.
2. Nu judeca pe ceilalți și nici propria situație
Cei mai critici oameni sunt de fapt oameni destul de vulnerabili, care se ascund în spatele unei măști de mândrie și aroganță, lăsând impresia că ei știu ce fac și mereu au știut. Însă undeva în ființa lor au foarte multe regrete și slăbiciuni refulate. Iar din cauza negării acestora, din neputința de a se accepta și vindeca, și-au construit o atitudine critică față de toți și de toate. Văd rău în orice și judecă pe ceilalți fără niciun pic de compasiune.
Dar așa cum am mai zis, ceilalți suntem noi. Privim în jur cu ochii sinelui nostru rănit și suferind. Nu poți vedea soarele atunci când trăiești în întuneric, așa cum nu poți recunoaște binele din om, dacă nu te apreciezi pe tine.
Suntem cu toții pe acest pământ cu un scop, și indiferent de situația în care ne aflăm, evoluăm continuu. Prin urmare suntem la fel de nobili prin unicitatea și demnitatea noastră umană. Fără comparații sau ierarhii, compensăm fiecare cu ceva în plus, iar Paradisul este accesibil tuturor, indiferent de caracter, parcurs sau fapte.
3. Suferința nu este o pedeapsă
Avem destule concepții limitate pe care le-am preluat din bătrâni, iar unele dintre acestea ar fi că tot ce ni se întâmplă rău e o pedeapsă pe care o merităm. De câte ori nu ați auzit – Așa meriți!, Lasă că o să te pedepsească Dumnezeu, La ce viață a dus o să moară chinuit? Și multe altele care ne fac să credem că orice am face, suntem meniți să suferim.
Însă Dumnezeu nu este un călău, iar bolile sau accidentele nu sunt o pedeapsă. Nimeni nu este vinovat pentru ce trăim, căci aproape totul decurge din alegerile noastre. Și tot ce ni se întâmplă e spre folosul nostru, oricât de dureros ar fi. Suntem creați din dragoste, din trup și suflet. Suntem răspunzători de corpul nostru în întregime. Ce oferim, ce simțim, ce trăim, ce gândim, absolut totul se va regăsi în finalul nostru.
Suferința trezește conștiința și salvează sufletul. Ca să fim bine mai întâi trebuie să fim rău. Cum altfel am mai identifica fericirea? Cum altfel am mai recunoaște adevărul? Cum altfel am mai descoperi lumina? Nu se poate trăi o viață plenară fără existența acestor antinomii.
4. Asumă-ți responsabilitatea și nu da vina pe alții
Poate sună dur, dar așa cum am mai zis nu este nimeni responsabil pentru conflictele noastre interioare și pentru stările de dispoziție toxice pe care le avem adeseori. Procesul de autocunoaștere este extrem de important pentru gestionarea propriilor emoții. Acesta începe din momentul conștientizării, continuă cu acceptarea și apoi cu schimbarea. Nu poți schimba ceva ce nu cunoști, nu-i așa?
Așadar, caută să analizezi ce simți și de ce, într-o lume în care nu exiști decât tu. Nu ai cum să găsești o cauză exterioară într-o lume interioară individuală. Fii responsabil pentru propriile tale acțiuni, reacții, sentimente și convingeri.
E adevărat că venim pe acest tărâm cu un bagaj emoțional transmis, cu un istoric medical complex și cu multe povești sau traume adunate în subconștient de-a lungul arborelui nostru genealogic, dar ajungem treptat la o vârstă la care devenim responsabili pentru ceea ce va urma. Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba viitorul. Viața ta începe oricând dorești tu. De ce nu chiar azi?!
5. Adoptă o atitudine de recunoștință pentru tot ce ai
Recunoștința este cea mai eficientă terapie din lume. Să adopți o atitudine de recunoștință nu înseamnă doar să spui Mulțumesc, ci să trăiești bucuria de a avea și a fi zilnic, fără nicio umbră de nemulțumire. Chiar și atunci când ți se pare că nu ai, să fii recunoscător pentru ce nu ai, pentru că probabil nu e în folosul tău sau nu e încă momentul potrivit.
O atitudine de recunoștință înseamnă totodată să folosești tot ceea ce ai în folosul întregii comunități, pentru că odată ce folosești abundența pentru a face un bine, vei evita astfel absența ei în viața ta. Mai exact bucură-te de momentul prezent fără să te plângi, fără să te focusezi pe ceea ce îți lipsește. Există în acest univers minunat atâta abundență cât să ajungă pentru toți. Așadar, pentru ce îți faci griji?
Prin recunoștință vei atrage și mai multă bogăție, fie ea materială sau imaterială. Nu te gândi că nu ai bani, sau că nu ai cu ce să mergi în concediu sau că nu îți ajung pentru facturile de luna viitoare. Toate se așează la timpul lor. Banii vin și pleacă, și așa cum se irosesc, așa îi vei produce. Gândește astfel – Venitul meu crește constant. Prosper la fiecare pas.
În concluzie, aceste metode de conștientizare te vor ajuta să te cunoști și să te apreciezi în orice moment din viața ta, dar în special când vei fi pus la încercare. Și vei fi provocat în multe situații, tocmai pentru a învăța. Însă nu uita că viața nu e împotriva ta, oricât de grea ar părea uneori. Privește lucrurile obiectiv, analizează la rece și nu lua nimic personal. Toți din jur sunt ghizi în procesul tău de evoluție spirituală.
Nu critica, nu te autocompătimi, fii responsabil pentru faptele tale și recunoscător pentru tot. Iartă, învață, iubește!