Stephanie Stahl este psihoterapeut în Trier, Germania și susține seminarii pentru ridicarea stimei de sine și pentru o viață armonioasă. În 2020 a publicat Vindecarea copilului interior care a devenit Bestseller într-un timp foarte scurt. A fost tradusă în peste 20 de limbi și vândută în peste 1 000 000 de exemplare numai în Germania.
Vindecarea copilului interior este acel gen de carte care te ajută să evoluezi ca OM. Mai întâi te ajută să te descoperi, să-ți identifici suferințele și cauzele acestora, să te accepți și prin urmare să te vindeci. Pentru mine a fost o experiență pe care aș fi vrut să o continui la nesfârșit, sau să o iau de la capăt de fiecare dată. Ceea ce am și făcut. 🙂
Copilul interior cuprinde părțile inconștiente ale personalității noastre, întipărite încă din copilărie.
Vindecarea copilului interior este o lectură care te pune în priză din punct de vedere social, emoțional și fizic. Pentru că te încurajează să oferi mai multă atenție reacțiilor tale, comportamentului celorlalți, convingerilor personale și pentru că te învață despre bunăvoință. Cum să asculți activ, cum să te simți util atunci când un prieten ți se confesează, cum să pui întrebările corecte, cum să lucrezi mai eficient cu cei din jur și cum să arăți mai multă empatie pentru injuriile celor din jur.
Conform lui Stefanie Stahl, cauza multora dintre eșecurilor și temerilor noastre este mecanismul de apărare pe care ni l-am dezvoltat în timp, ca reacție la ceea ce am trăit negativ.
Atunci când doi oameni se ceartă, indiferent că sunt oameni educați sau inculți, tineri sau vârstnici, de fapt copiii din ei sunt cei care se ceartă, nu adulții. Copiii care au fost neglijați, respinși sau abandonați; în principiu partea întunecată din ei formată încă de pe pragul copilăriei.
Subconștientul este o instanță psihică extrem de puternică, el cuprinde acțiunile și experiențele noastre în proporție de 80-90%.
Stephanie Stahl dezvoltă un concept extraordinar – copilul interior care înglobează tocmai aceste traume ale copilăriei care izvorăsc în sufletul și mintea unui adult la orice mic conflict (declanșator). De asemenea, copilul interior are un copil umbră – partea rănită și convingerile negative rezultate din suferință și copilul lumină – partea pozitivă, încărcată de resurse, puncte forte și valori.
E adevărat că nu toți copiii suferă, nu toți copiii au parte de părinți neglijenți, violenți sau absenți. Însă uneori nici nu e nevoie să vorbim de traume mari pentru a identifica un copil umbră. Ceea ce nu știm noi adulții este că există mereu o rană, un conflict, o jignire pe care am înregistrat-o adânc în memoriile ființei noastre și pe care nu o conștientizăm. Dar la nivel de subconștient ne afectează relațiile și comportamentul cu cei din jur.
Cred că marea majoritate din noi negăm sau ignorăm copilul interior tocmai pentru a nu ne recunoaște vulnerabilitățile și slăbiciunile. Căci, nu-i așa, de ce am vrea să publicăm o copilărie nefericită sau o rană de mult apusă? Cui îi place să se simtă inferior, slab sau temător?
Da, toate trec, și multe sunt trecute deja, dar creierul uman, cea mai misterioasă și complexă mașinărie înregistrează dacă nu momentul cauză, cu siguranță emoția simțită. Emoție care poate fi declanșată oricând și din care rezultă convingerile negative care azi ne blochează evoluția.
Procesul emoțional decurge cam așa: eveniment negativ => emoție => convingere/percepție => mecanism de apărare => blocare.
De exemplu, în cazul deprivării emoționale atunci când un copil este neglijat, fie din cauza faptului că părinții muncesc prea mult, sau au mai mulți copiii, sau au o metodă de educare mai dură, sau nu au capacitate de a empatiza sau de a alina, sau nu știu să ofere afecțiune (pentru că la rândul lor nu au primit), copilul se simte trist, nesemnificativ, se retrage în sine și formează o convingere puternică precum – Nu sunt dorit, Nu sunt important, Trebuie să mă descurc singur, Nimeni nu mă iubește, Nu sunt destul de bun.
În timp, pentru a se proteja, își crează un mecanism de apărare. Este absolut firesc. Pentru că omul deține un instinct de supraviețuire încă dinainte să se nască, iar în funcție de bagajul genetic, de mediul social și de modelele din viața sa, fiecare își construiește propriul zid de apărare.
Un copil nu vine pe lume tabula-rasa, ci cu un bagaj genetic consistent care îi determină trăsăturile de caracter și inteligența.
În cazul menționat, mecanismele de apărare pot fi crearea unor standarde ireale – Trebuie să fac mai mult, Trebuie să fiu bun (ca să pot fi dorit), sindromul salvatorului sau subjugarea precum apare în Cum să-ți reinventezi viața – Trebuie să ajut ca să fiu apreciat, Trebuie să ofer ca să fiu valorizat.
Pe lângă mecanismele de apărare create există mai multe obstacole în calea maturizării, precum teama de eșec care îl ține pe adult captiv. Convingerea sa, greșită de altfel, este – Dacă eșuez și nu reușesc voi fi respins, criticat, nevalidat. Așa că mai bine nu fac nimic. Sau setea de putere care practic ascunde nesiguranță și lipsa încrederii în sine – Nu am încredere în mine, (deci nici în ceilalți), dar dacă i-aș domina/controla m-aș simți în siguranță.
Sau căutarea perfecțiunii, dorința de a face mai bine, mai mult care îl ține pe adult ocupat tot timpul tocmai din teama de a nu fi respins. Însă în toată această căutare, omul pierde legătura cu adevăratele sale nevoi, dorințe și valori care la un moment dat vor exploda. Bineînțeles, toate aceste percepții nu sunt nicidecum soluții de vindecare, ci de stagnare, de dependență față de propriile slăbiciuni. Adultul nu va reuși să devină autonom până când nu va reuși să iasă de sub puterea copilului interior.
Mecanismele de apărare se împart în – adaptare, retragere sau supracompensare (contraatac).
Soluția propusă este conștientizarea copilului interior din noi care sălășluiește încă nealinat. Neajutorat, negat și neînțeles așa cum a fost poate dintotdeauna. Practic, noi, adulții de azi, facem ceea ce au făcut și ceilalți cu copilul nostru interior – îl neglijăm. Iar dacă noi, azi, după toate experiențele trăite, pierderile avute, cărțile citite, studiile efectuate, nu reușim să oferim înțelegere, empatie, bunăvoință în toate relațiile noastre, cum am putea să avem așteptări de la ceilalți?
Singura ființă pe care o putem influența este ființa din interiorul nostru. Să ne vindecăm pe noi, apoi să-i ajutăm și pe ceilalți!
Dacă îți place să lucrezi cu oamenii sau dacă vrei să îi înțelegi mai bine pe ceilalți sau dacă vrei să scapi de convingerile tale negative, îți recomand această carte ca prim pas. Iar acum e la doar 25.94 lei chiar aici.