În ultima perioadă progresul a căpătat cu totul și cu totul alte conotații decât cele pe care le știam noi. Astăzi, cuplurile preferă să aibă o casă înainte de a se căsători. Copiii se bucură să aibă telefon de la vârste fragede. Bunicii preferă să cumpere cozonacul din oraș. Cât de bine suntem într-o lume în continuă schimbare?
Oamenii încep să aibă din ce în ce mai multă nevoie de consiliere pentru a căpăta un echilibru în viața lor.
Nu pentru că nu funcționăm normal. Ba da, funcționăm. Și cu traume, și cu răni și cu tot felul de situații neplăcute. Pentru că avem capacități uimitoare și un instinct grozav de supraviețuire. Ne pricepem de minune să mimăm fericirea și răspundem spontan că suntem bine la toate întrebările de ce mai faci?. Zâmbim cu naturalețe într-un selfie, dar nu reușim să zâmbim când florile înfloresc în fața noastră. Dar oare chiar suntem bine?
De ce ne e atât de greu să ne exprimăm sincer? Trebuie cumva să supraviețuim în această lume care nu ne este pe plac întotdeauna. În care bolile iau amploare, corupția este definitorie, arta este subestimată și educația este reinventată. Și învățăm să ne deghizăm, purtăm măști pentru a fi iubiți, costume pentru a fi apreciați, zâmbete false pentru a fi acceptați.
Căci oricât de mult am progresa, nevoile primare rămân esențiale. Cu toții avem nevoie de conectare, de apreciere, de afecțiune, de autonomie, de stimă.
Dar cât poate îndura un om departe de esența sa? Departe de sensul și principiile sale? Rătăcit în labirintul întunecat al dedublării? Ne-am obișnuit să creăm ziduri, să construim arme, să refulăm emoții, să ascundem sentimente, să ne limităm într-un loc sigur. Cu plata fericirii noastre. De frică, din ură, din inconștiență, din nesiguranță chiar. Teama de a fi abandonați, de a fi respinși, de a eșua, neîncrederea ne îndeamnă să acționăm contrar dorințelor și obiectivelor noastre.
Dar până când? Cât vom mai rezista să ne abținem?
Vine un moment când tot ce ai adunat se transformă în furie, anxietate, frică extremă. Emoții negative care generează fapte distructive și comportamente nocive. Comportamente care distrug relații și care seamănă boli. Și ajungem la bătrânețe să ne întrebăm De ce?, Ce am?, De unde?. Iar cei apropiați te vor respinge pentru că nu te vor înțelege. Și cum să înțeleagă? Deja peste ani, generațiile vor fi schimbate, vor exista alte principii de viață și de mentalitate. Cine te va vindeca? Cum te vei trata? Vor mai exista soluții?
Consilierea sau coaching-ul este un proces întreg de conștientizare a propriilor gânduri negative, a convingerilor limitative care îți încetinesc acțiunile, a emoțiilor care te blochează în locul nedorit. Un proces de autocunoaștere pentru a înainta pe drumul către sine.
Căci nu avem încotro ne îndrepta decât către sine.
Nu putem modifica sau trata până nu cunoaștem cauza problemelor noastre. Iar cauza este acolo, ascunsă în tiparele noastre verbale și comportamentale. Acolo în ființa noastră, adânc înrădăcinată, gata să semene buruieni în loc de flori.
Cum putem descoperi cauza problemelor noastre? Prin conștientizarea existenței sale, prin lectură, prin educare, prin comunicare, prin întrebările potrivite. Iar odată descoperită, trebuie acceptată, înainte de a fi tratată. Negarea ei ar încetini procesul de vindecare, ceea ce se întămplă chiar acum, în toți acești ani, în care simți că-ți lipsește ceva, dar nu știi ce.
Îți lipsește ceva nu pentru că nu ești capabil, nu știi sau nu poți, ci pentru că încă nu te cunoști. Nu te-ai descoperit și nu ți-ai oferit atenția cuvenită. Îți știi dorințele și pasiunile, dar nu îți cunoști resursele interioare. Până nu înveți să te cunoști, nu ai cum să fii bine. Iar dacă tu nu ești bine, nu ai nimic de dăruit.
Nu poți oferi ceea ce nu ai.
Nu poți construi relații fructuoase îndelungate, vei fugi dintr-o parte în alta fără un scop predefinit. Vei alerga continuu, vei găsi vinovați de suferința ta pe cei din jur și vei nega poate propriul tău adevăr. Acela că nimic nu e în neregulă în jurul tău. Răspunsul se află în tine. Schimbarea trebuie să vină de la tine. Singura ființă pe care o putem schimba este ființa noastră.
Singurul responsabil de fericirea ta ești tu!
Nu pandemia, nu societatea, nu politica, doar tu! Cum percepi tu realitatea din jurul tău este alegerea ta. Dacă vezi în jurul tău tragedie, vei găsi tragedie, dacă vezi frumusețe vei avea parte de frumusețe, dacă vezi bunătate, vei fi tratat cu bunătate.
Decide ce vrei să vezi și vei ști ce vei culege.
Alege să privești cu inima, și nu cu mintea. Plantează iubire și înțelegere și vei fi recompensat cu roadele fericirii. Nu e ușor. Să schimbi tipare vechi, să ieși din zona de confort care ți-a oferit siguranță atâta timp, să ieși de pe pilot automat, să-ți permiți să te bucuri de viață fără griji nu e ușor. Dar e cu putință!
Ai toate resursele de care ai nevoie pentru ca tu să fii cu adevărat bine!
Iar prin consiliere poți fi ghidat către această regăsire a sinelui, către această descoperire a frumuseții vieții și a ușurinții de a acționa. Prin întrebările potrivite, prin instrumente profesioniste și prin metode adecvate problemelor tale. Vei fi sprijinit în atingerea obiectivelor și în luarea deciziilor cu încredere și speranță.
Tu ești creatorul propriei tale realități, nu ceilalți!
Un coach te poate îndruma să aduni toate cărămizele de care ai nevoie pentru construirea realității tale. Pentru ca realitatea ta să devină ceea ce ai visat. Visul tău. Fără nicio diferență între ele. Iar pentru asta e nevoie să schimbi perspectiva, să te focusezi nu pe probleme, ci pe soluții și răspunsuri.
Pentru ca atunci când vei fi întrebat Ce faci să poți spune cu bucurie și sinceritate Mă simt minunat! Abia atunci poți face o schimbare și în exterior, să dăruiești și să educi caractere frumoase.
Cu dăruire,
Dacă ai întrebări pentru mine mă poți contacta pe email-ul veronicagavril10@gmail.com sau pe pagina de Facebook a blogului.
Citește și De ce avem nevoie de coaching.