Cea mai cumplită închisoare nu e cea care întemnițează corpul, ci aceea care subjugă personalitatea emoțională. Adeseori omul devine sclavul unor programe mentale create de societate sau chiar de el însuși. Astfel încât viața devine o temniță emoțională care elimină autenticitatea sinelui și asfixiază cele mai frumoase vise.
A fi liber înseamnă a putea trăi fiecare clipă fără preocuparea zilei de mâine sau pentru regretul zilei de ieri. Libertatea constă în capacitatea de a iubi tot ceea ce este frumos, adevărat și bine! Conform propriilor obiective, vise și dorințe, cu poftă de viață și cu drag pentru sine.
Înseamnă a exprima cu autenticitate fiecare emoție și gând într-un mod constructiv și folositor. A îmbrățișa fiecare întâmplare cu înțelepciune, încredere și speranță.
Dar cum am putea să trăim cu adevărat liberi? Cum să ne eliberăm din temnița emoțională care ne întunecă prezentul?
Ce anume infectează universul gândurilor noastre?
Ființa umană este un amalgam de trăiri, emoții și sentimente. De dorințe, vise și nevoi. Iar odată ce o parte din acestea sunt încălcate, ia naștere o angoasă existențială capabilă să schimbe întregul demers al devenirii.
Astăzi e mai ușor să capeți avere și succes decât fericire. Pentru că fericirea pare un ideal într-o societate care impune și cere, dar nu oferă. Și devenim astfel sclavi ai unui sistem de valori impus, creat în urma unor convingeri negative pe care involuntar le preluăm.
Trebuie să ai un job ca să trăiești, chiar dacă nu e tocmai ce-ți place.
Trebuie să îți cumperi mașină, pentru că toată lumea are.
Mai bine îți iei o casă mai întâi și apoi să te căsătorești, căci nu ai unde sta.
Și multe alte reguli și ordine care interferează adeseori cu ceea ce ne dorim noi. Astfel, ne pierdem libertatea. Și în loc să mergem către sine, ne îndepărtăm. Și refulăm până nu mai știm cine suntem.
Cine suntem noi pe scena existenței?
În timp devenim manageri, părinți, angajați. Oameni cu un statut, dar fără o identitate. Ființe stresate, inconștiente, adormite. Cu frici, cu regrete și atacuri de panică. Nimeni nu este cu adevărat sănătos psihic. Cu toții suntem incompleți atunci când refulăm, ascundem sau falsăm.
Unii trăiesc în castele și se simt prizonieri, iar alții trăiesc în cocioabe și se simt liberi. Există pe scena vieții funcționari cu trăsături de lider, așa cum sunt manageri fără capacitatea de a ghida. Temnița emoțională găzduiește pe oricine, indiferent de statut, avere sau experiență.
În final, nu etichetele sociale definesc ființa umană, ci capacitatea de interiorizare educațională. Puterea de a reflecta la ei înșiși, de a analiza comportamentul uman, de a se pune în pielea celorlați pentru a le înțelege reacțiile, de a acționa matur în cele mai tensionate situații.
Cum să fii fericit pe tărâmul nefericirii?
Omul de azi este incomplet. Pentru că nu pune preț pe calitatea gândurilor sale. Universul mental este extrem de influențabil și autoritar. Copiii își dezvoltă personalitatea prin copiere. Vorbesc și se comportă exact așa cum văd în jurul lor, pentru că ei nu știu altceva. Preiau automat tipare și obiceiuri pe care și le însușesc uneori pentru toată viața.
Iar noi adulții facem la fel. Preluăm modele și ne construim aspirații în funcție de definiția fericirii a celorlalți. Știm sau considerăm că fericirea unora se datorează aparențelor. Femeile frumoase de la televizor, oamenii bogații din Forbes, vecinii plecați mereu în vacanță, zâmbetele de pe rețelele sociale, toate devin modele de fericire. Dar omul în sine este o individualitate care nu trebuie copiată. Putem învăța de la ceilalți, dar să fim autentici este mult mai important decât să purtăm măști.
Fericirea trebuie căutată înăuntrul nostru, nu în afară. Fericirea este evoluție, este creștere continuă în direcția care împlinește nevoile noastre, și doar ale noastre. Este dezvoltare personală, este o stare naturală pe care ne-o poate scoate la suprafață cu ușurință procesul de conștientizare.
Mai exact, prin arta de a privi cerul în fiecare zi, prin capacitatea de a privi viața ca un spectacol. Prin recunoștință față de tot ce trăim. Prin aprecierea naturii, cu frumusețea și farmecul pe care-l conferă lumii. Printr-o relație prezentă cu Divinitatea. Prin contemplarea răsăritului sau a florilor de pe câmp.
Pe un tărâm al nefericirii, fericirea se trăiește prin grija față de ceea ce gândim și simțim. Oricând putem revoluționa lumea prin setarea unor gânduri încrezătoare.
Nu renunța niciodată la tine!
Viața ta poate incepe oricând, chiar și azi. Indiferent de luptele pe care le-ai purtat de-a lungul existenței tale, oricând o poți lua de la capăt. Cu respect și considerație pentru tine și puterile tale. Cu încredere în adevăr și frumos. Căci oamenii care își disprețuiesc viața nu vor reuși niciodată să iasă din captivitatea propriilor gânduri.
Oricâte ai trăit, ești o ființă binecuvântată și iubită! Nu ești nicidecum o victimă sau o ființă nefericită așa cum poate adeseori te consideri. Rolul de victimă nu îți aduce niciun folos și nici onoare. Odată ce vei înțelege că puterile tale sunt nelimitate și că poți întotdeauna să renaști, viața îți va surâde! Adoptă o atitudine de învingător și vei fi recompensat cu premiul împlinirii și al cunoașterii! Nu renunța niciodată la tine!
În loc de concluzii…
Recomand cartea dr. Augusto Cury, Eliberează-te din temnița emoțională în care sunt prezentate mai multe metode de vindecare și eliberare. Totodată, dr. Augusto Cury, reputat psihiatru, vorbește despre consumul de droguri – cauze și soluții, pentru cei care cunosc persoane dependente de farmaceutice și doresc să îi înțeleagă.