Mi-au plăcut oamenii dintotdeauna. Caracterul lor, schimbările comportamentale, modul în care funcționează creierul uman. Mereu am fost surprinsă de potențialul existent în fiecare dintre noi. Și sunt și acum.
Doar că de când am finalizat Cursurile de Dezvoltare Personală întrebările au căpătat și un răspuns. Îmi este mult mai clar ce se ascunde în spatele unei emoții. Empatizez mai ușor cu cei de lângă mine și nu mai iau ofensele chiar atât de personal. Relațiile cu ceilalți s-au îmbunătăți drastic și am mai multă încredere în mine.
Bineînțeles că mai întâi a avut loc un proces de autocunoaștere destul de copleșitor. Am depistat că ascund răni pe care le-am refulat ani de zile, traume pe care le-am negat și lipsuri care m-au întărit. Dar am lucrat cu mine, m-am acceptat și am învățat să reîncadrez evenimentele neplăcute în unele constructive.
Iată ce schimbări au avut loc în viața mea de când profesez ca Life Coach:
Sunt înconjurată mereu de oameni. Cred că am fost întotdeauna prin prisma caracterului meu social, dar acum simt și mi se spune că inspir și chiar aduc mai multă claritate în viața lor.
Ascult mult mai activ, cu mai multă înțelegere și obiectivitate. Cred că fără să vreau (mint, sigur că vreau) ofer consiliere chiar și în relațiile personale. O fi un defect profesional. Dar de data aceasta foarte benefic.
Nu mai ofer sfaturi. Ci pun întrebările necesare pentru ca interlocutorul meu să găsească răspunsul potrivit sufletului său.
Mi-am făcut foarte mulți prieteni, prieteni pe care chiar mă pot baza. Prin energia pe care o eman, oamenii se descarcă foarte ușor în fața mea și se simt în siguranță. E adevărat că mai mult vorbesc ei, decât eu, dar nu-mi displace deloc. Am învățat să pun nevoile celorlalți deasupra nevoilor mele. Atunci când e necesar, nu tot timpul.
Relația cu partenerul de viață s-a îmbunătățit foarte mult pentru că am deprins obiceiul de a vedea emoția din spatele comportamentului neplăcut. Acum știu că o reacție toxică ascunde mai degrabă o lipsă personală, o nevoie încălcată. În general când doi oameni se ceartă, nu se ceartă ca între adulți, ci ca între doi copii răniți. Iar atunci când unul dintre copii este vindecat, va ști să-i ofere iubirea necesară celuilalt.
Nu mai iau criticile atât de personal. Poate chiar deloc. Criticile spun mai multe despre cel care le aplică decât cel căruia i se adresează. Un om care nu se acceptă pe sine va găsi mereu ceva de zis despre celălalt.
Am învățat să privesc oamenii cu empatie. Nu-i mai așez atât de ușor în categorii. Sunt conștientă că, indiferent de atitudinea lor exterioară, au propiile lor umbre de înfruntat.
Nu văd doar omul, ci și povestea. Un om adâncit în probleme și cu o stimă de sine joasă se va afișa într-o poziție cu umerii aplecați, cu privirea în jos, cu ochii îmbătrâniți. Știu că are nevoie de un zâmbet mai mult ca oricând.
Aud dincolo de cuvinte. Identific convingerile celuilalt prin expresiile folosite în mod repetitiv, prin opiniile declarate. Îmi dau seama cu aproximație de ce nu reușește să obțină ceea ce își dorește și unde e nevoie de o schimbare.
Am mai multă răbdare cu copiii mei, dar mai ales cu ai celorlalți. Îmi place să îi provoc cu întrebări și jocuri de dezvoltare personală care să-i ajute să se descopere, dar mai ales să-ți exprime nevoile cu exactitate. Cu toții avem probleme de comunicare atunci când vine vorba despre emoții, dar mai ales copiii. Și atunci câteva jocuri educative pot fi de mare ajutor.
Relațiile cu familia a devenit mai puternică. Eram un pic mai distantă înainte pentru că mă simțeam neînțeleasă și diferită. Dar acum am înțeles că fiecare suferă în felul său și e ok să fim diferiți. Că și ei au nevoie de ajutor și înțelegere, așa cum am avut și eu.
Am iertat tot ce nu am crezut că necesită iertare. Și am încadrat evenimentele neplăcute într-o lumină care să-mi aducă mai multă pace și înțelegere.
Am scăpat de propriile mele convingeri limitative și mi-am resetat felul de a gândi. Înainte credeam că nimic nu e gratis, dar de când am înțeles că în univers există destulă abundență pentru toată lumea, am început a primi lucruri gratuit. De la mici concursuri câștigate, la reduceri substanțiale pentru diverse cursuri sau produse dorite.
Am căpătat încredere în mine. Îmi cunosc calitățile și încerc să mă provoc în fiecare zi. Pentru că știu că pot și am curajul să-mi ating limitele. Mă accept așa cum sunt, vorbesc cu ușurință despre mine și nu mă mai blochez când trebuie să mă pun în valoare. Poate pentru unii e puțin lucru, dar nu-i deloc. Atât în munca de Trainer, cât și în cea de Consilier am depistat că oamenilor le este foarte greu să vorbească despre ei. Tot aud răspunsuri de gen „nu-mi place să vorbesc despre mine”, „prefer să-i las pe ceilalți să vorbească despre mine”, etc. Ceea ce e greșit și dăunează imaginii de sine. Te încurajez să vorbești despre tine! Citește aici cum.
Pot să-mi analizez emoțiile cu grijă și să-mi controlez reacțiile. Dau dovadă de mai multă diplomație și evit să acționez impulsiv. O analiză în prealabil a propriilor stări și emoții va revela adevărata cauză conflictuală. Fie ea de natură interioară sau exterioară.
Munca mea de consilier a început prin a mă salva pe mine, iar acum îi ajut și pe ceilalți. Întotdeauna m-a sensibilizat suferința oamenilor, iar acum am ocazia să o diminuez. Iar atunci când nu pot, mă alătur cu empatie, pentru că suferința împărtășită se transformă în iubire.
Dacă vrei o schimbare în viața ta și nu știi de unde să începi, lasă-mi un mesaj și spune-ți povestea în câteva cuvinte. Știu că poți evolua și singur, dar hai s-o facem împreună.
Sau programează o ședință de consiliere aici și dă-mi voie să te ajut să își accesezi propriile resurse pentru a te descoperi la adevăratul tău potențial.