Doi oameni, un singur suflet. Nu, nu este un titlu de carte. Ci o poveste reală între doi Oameni pe care i-am cunoscut personal la Suceava. Doi oameni care trăiesc împreună de mai bine de jumătate de secol.
O să aflați în următoarele rânduri cum trăiesc ei iubirea și ce-i ține împreună. O să vă expun o poveste emoționantă despre ce înseamnă a fi om și a iubi necondiționat.
Soții Emil și Minodora au 81, respectiv 77 de ani și au 59 de ani de căsnicie. Au împreună 2 fete, locuiesc în Suceava într-un apartament modest și călătoresc în fiecare zi cu mijloace de transport în comun. El a lucrat la CFR, iar ea a fost coafeză.
Emil și Minodora sunt doi oameni simpli, dar transmit atâta energie pozitivă încât nu te mai saturi să îi asculți. Au mereu zâmbetul pe buze, se țin de mână când vorbesc despre ei și se privesc în ochi. Nu le este frică de moarte pentru că viață nu încetează a fi extraordinară. Nu cârtesc și nici nu ezită a împărtăși din experiență lor.
Răspund cu drag la întrebări, dar nu vorbesc doar despre ei. Sunt interesați de oamenii din jurul lor, socializează și știu să asculte la nevoie. Își arată recunoștința la fiecare pas și de fiecare dată când rostesc „mulțumesc” te prind de mână și ți-o acoperă cu inima lor.
Nu văd oamenii cu măști, ci dincolo de ele.
Când te privesc în ochi, te simți dezgolit de corp, doar cu sufletul plin. Cu fiecare zâmbet îți fac un compliment și apoi încep a recita versuri.
Da, ea scrie poezii, cu mici pauze de memorie în care el intervine triumfător. Fiecare vers uitat este completat de către soț, cu mândrie și emoție. Îi știe poeziile pe de rost, de parcă ar fi ale lui. Iar ea nici măcar nu se miră. Așa sunt ei. Un singur suflet. Două trupuri. Un singur zâmbet, două fericiri.
Iubirea lor este atât de mare încât e molipsitoare. Nu poți urâ în preajma lor, nu te poți întrista, nu te poți certa. Emană fericire prin simpla lor existență. Iubirea le este combustibil etern.
Dansează ca la 20 de ani, cu voioșie și o energie debordantă. Te ridică de pe scaun doar privindu-i. Și oricât de mult i-aș pândi, habar nu am cum arată când sunt serioși. Pentru că zâmbetul nu le piere nicicum. Mă retrag de pe scenă, pentru că nu mă satur să-i admir, și mă întreb când obosesc. El 81, ea 77, eu 33. Ei dansează, eu mă odihnesc. Ei se învârt, eu amețesc. Eu beau apă, ei se privesc. Eu mă țin de scaun, el o ține pe ea. Povestea lor de iubire e infinită.
Sufletul lor debordează de bucurie, omenie, căldură, respect, duioșie, dragoste, romantism. Toate adunate într-o horă inefabilă. Și nu numai. Sufletul lor vorbește și despre afecțiunea pentru cele 22 de cupluri pe care i-au cununat și pentru cei 36 de copii pe care i-au botezat. Îi știu pe toți. Unde stau și ce fac. Când i-au cununat sau botezat. Iar dacă mai uită ea, știe el. Sau dacă se încurcă el, îl salvează ea. Un singur cuplu e la distanță, pentru că locuiește în Canada. Pentru restul fac tot ce pot exact când trebuie. Doi oameni simpli, cu un trai modest.
„Cum ați reușit?”, întreb eu naivă și mirată. „Am împrumutat”, răspunde el direct, râzând cu drag și fără regrete. „E o binecuvântare pentru noi. Niciodată nu ne-am gândit să refuzăm”, spun amândoi în cor. Îi strâng în brațe, emoționată, oprind lacrimile în colțul ochiului…
Emil și Minodora. O poveste de iubire fără cusur. Un cuplu de îndrăgostiți care alege în fiecare zi să spună Da iubirii, Da vieții. Doi oameni care nu se lasă învinși de necazuri sau de vârstă. Doi oameni de fier, calzi ca doi îngeri. Un exemplu pentru noi toți. O rază de speranță într-o lume în care obligațiile sunt mai mari decât dorințele. Un fascicul de lumină în labirintul existențial. Glasul lui Dumnezeu personificat. Modele de Oameni care știu a trăi Aici și Acum, fără limite, temeri sau angoase. Două vieți, o Iubire!