Este adevărat că folosim numai 10% din capacitatea cerebrală a creierelor noastre? Sau este doar un mit?
Acest mit a luat amploare odată cu afirmația lui Albert Einstein conform căreia omul își folosește o mică parte din creierul uman. Dar adevărul este că nu a precizat niciodată că este vorba de 10%. Mai mult decât atât, este dovedit științific de ce un asemenea mit nu ar putea fi real chiar în cartea lui Scott Lilienfeld, 50 de mari mituri ale psihologiei populare.
Există vreo „arie tăcută” în creier?
Pierderea a mai puţin de 90% din creier din cauza unui accident sau a unei boli are aproape întotdeauna consecinţe catastrofale. Cum am putea să ne gândim că folosim doar 10% în condițiile în care orice parte din creier este atribuită unei funcții?
Cercetările relevă, de asemenea, că nicio arie a creierului nu poate fi distrusă de accidente vasculare cerebrale sau traume la cap fără a cauza pacienţilor deficiențe serioase de funcţionare cerebrală. Stimularea electrică a unor regiuni din creier în timpul operaţiilor neurologice nu a reuşit să descopere vreo „arie tăcută”, una în care persoana nu trăieşte experienţa niciunei percepţii, emoţii sau mişcări.
Cum s-a implementat acest mit de-a lungul anilor?
Creierul nostru a fost format prin selecţia naturală. Ţesutul cerebral necesită multe resurse pentru a creşte şi a funcţiona; la o greutate de abia 2-3% din greutatea noastră corporală, consumă peste 20% din oxigenul pe care îl respirăm. Este puţin plauzibil că evoluţia ar fi permis irosirea atâtor resurse pentru a construi şi a menţine un organ atât de puţin utilizat.
Un alt fapt care a condus la implementarea acestui mit a fost promovarea de către reprezentanții New Age a unei gândiri pozitive. Teoretizând că noi folosim doar „10% din potenţialul nostru” s-a metamorfozat gradual în „10% din creier”.
De asemenea, și jurnalistul Lowell Thomas avut un impact deosebit. Thomas a subliniat veridicitatea aceste afimații în prefaţa din 1936 a uneia dintre cele mai bine vândute cărţi de autoperfecţionare din toate timpurile, How to Win Friends and Influence People, scrisă de Dale Carnegie. De atunci, mitul nu şi-a pierdut niciodată forţa.
Iar un alt motiv pentru care se consideră că ne folosim doar 10% din creier se datorează cercetătorilor din trecut care au recunoscut că nu ştiau ce făcea 90% din creier. Lipsa de informații și de concluzii științifice asupra acestui organ complex ar fi dus la ideea că probabil 90% din creier nu face nimic.
Cum s-a demonstrat în final falsitatea acestui mit?
Cu ajutorul tehnicilor de imagistică cerebrală, cum ar fi encefalograma (EEG), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) şi aparatele pe bază de rezonanţă magnetică funcţională (MRI), cercetătorii au reuşit să localizeze un vast număr de funcţii psihologice în anumite arii cerebrale. Chiar şi sarcinile simple necesită, în general, contribuţii ale unor arii de procesare răspândite, practic, în întregul creier.
Pe de altă parte, mitul celor 10 procente a motivat cu siguranţă mulţi oameni să aspire la o mai mare creativitate şi productivitate în viaţa lor, ceea ce cu siguranţă nu reprezintă ceva rău. Cu toate acestea, nu strică să știm adevărul.