„Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert este un roman introspectiv sub formă de jurnal care evidențiază viața unei femei de 34 de ani în căutarea propriei identități. Cartea este o lectură plină de căldură, inspirație și poftă de viață. Totodată, o carte despre regăsire, călătorii și bucuria de a trăi fiecare clipă.
Elizabeth Gilbert este jurnalistă și locuiește în New York. După un divorț tumultuos și o relație derutantă, decide să-și dea demisia și să călătorească în lume. Pasiunea pentru Italia o convinge să meargă mai întâi la Roma unde petrece 4 luni de zile descoperind filosofia italiană „il dolce far niente”. Aici se lupă cu Depresia și Singurătatea, două cunoștințe vechi care o prezintă pe Liz într-o lumină vulnerabilă și autentică.
Viața ți-a fost dată, e datoria ta (și dreptul tău ca ființă umană) să găsești frumusețea din viață, indiferent unde se ascunde ea.
Apoi se dedică căuturii lui Dumnezeu printr-o călătorie în India unde locuiește timp de alte patru luni de zile într-un ashram. Aici descoperă bucuria meditației, pacea interioară și sensul vieții. Liz întâlnește oameni cu povești de viață diferite, printre care o indiancă de 17 ani care se revoltă împotriva sistemului familial care o obligă la o căsătorie forțată și pe Richard, un texan care spune lucrurilor pe nume fără nicio ezitare.
Sufletul pereche e o oglindă, e ăla care îți arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care-ți atrage atenția asupra ta însăți, ca tu să-ți poți schimba viața. Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană care și-e dat să o întâlnești în viață, pentru că-ți dărâmă toate prejudecățile și te obligă să te trezești.
Liz se oglindește în aceste personaje și își redefinește principiile de viață. Treptat, toată durerea cauzată de divorț și toată confuzia din urma relației cu David se pierd undeva în neantul ființei sale.
Iar în cele din urmă Liz alege să meargă pentru încă patru luni în Indonezia pentru a-și găsi echilibrul. Bali devine centrul ființei sale unde plăcerea de a trăi depistată în Italia și devotamentul pentru divinitate trăit în India se contopesc într-o armonie fără cusur.
Uneori să-ți pierzi echilibrul în numele iubirii înseamnă să trăiești o viață echilibrată.
Acestea sunt pe scurs întâmplările pe care le trăiește Liz în cele 354 de pagini și în cele douăsprezece luni din viața sa. Însă printre rânduri sunt menționate emoții reprimate, lipsuri și frustrări care poate zdruncina viața unui om din rădăcini. Liz pot fi eu. Liz poți fi și tu. Căci Liz e chintesența existenței feminine. Acea femeie care iubește cu dorința de a înțelege și trăiește cu dorința de a fi iubită. Liz e femeia care caută și care se caută dincolo de material, de imagine sau de estetică.
Liz e un suflet care nu știe să primească, căci nu a primit la momentul potrivit. Care nu știe să rămână pentru că fricile sunt prea mari. Care nu poate să fie simplă, pentru că efectiv nu e.
M-am regăsit în mintea lui Liz de nenumărate ori. În conflictul ei dintre material și spiritual, între a face și a simți, între a spune și a demonstra.Tot acel tumult interior care maturizează omul înainte de vreme. Toată acea confuzie care te face să calci strâmb. Toate acele întrebări care te zdruncină și apoi te înmoaie doar pentru a o lua de la capăt.
Mi-a plăcut sinceritatea cu care a scris această poveste, care deși pare una extrem de personală și profundă, e de fapt o temă universală. O temă care te invită la reflecție și la conștientizare.
Cine ești tu dincolo de partenerul de lângă tine? Ce se află dincolo de „trebuie”? Care este esența echilibrului? Cât de departe trebuie să mergi pentru a te găsi? De ce se întâmplă tot ceea ce trăiești?
Și multe alte întrebări s-au deschis în mine. Întrebări vechi, multe cu răspunsurile găsite, dar la fel de actuale și de strigătoare.
Am început această carte cu o dorință de relaxare și cu o poftă de viață și de romantism, însă s-a demonstrat a fi una plină de provocări. M-am plimbat prin viața mea, am râs, am plâns, m-am revoltat, am judecat, pentru ca apoi să mă bucur. Să mă bucur de o lectură reală și de o poveste care merită spusă. Pentru că, așa cum am mai menționat, nu e despre Liz. E, poate, despre fiecare dintre noi. Despre alegeri, despre rolul spiritualității, despre plăcerea de a fi și despre echilibru.
Abia aștept să citesc și partea a doua: „Și am spus da”. Încă reflectez la trăirile din prima carte și revin cu o recenzie pentru a doua la final de vară, pentru a încheia povestea lui Liz cu satisfacție deplină. Cartea a fost ecranizată cu Julia Roberts în rol principal și se găsește pe Netflix.