Ce presupune acceptarea de sine? De ce este atât de necesar să ne acceptăm? Nu pentru a stagna sau pentru a ne crede superiori cuiva, ci pentru a ne depăși lipsurile și nesiguranța.
De multe ori acceptarea de sine este confundată cu egocentrismul sau cu autosuficiența, dar de fapt este doar un pas înainte, un progres extrem de necesar.
Pentru că mulți dintre noi cărăm în spate poveri neconștientizate sau nejustificate care au dus la o stimă de sine scăzută și un sentiment acut de insuficiență.
Avem o voce interioară care ne copleșește cu multă critică și nemulțumire și ajungem să trăim o viață anostă.
„Nu sunt suficientă. Nu sunt capabilă. Nu merit.” – pot fi cele mai distrugătoare convingeri.
De aceea avem nevoie să ne întoarcem către noi și să căutăm cauza acestor cuvinte și să ne resetăm mental. Nu întotdeauna vom avea acces la cauză, dar putem întotdeauna să facem o schimbare.
Începeți cu voi și cu imaginea de sine. Oferiți creierului un alt mesaj, un alt program, mai util și mai luminos.
„Sunt suficient/ă. Sunt capabil/ă. Merit iubire, pentru că sunt iubire!”
Învățați să vă iubiți și să vă acceptați așa cum sunteți, cu lipsuri și defecte, lăsând loc progresului. Iar când o veți face, veți deveni totodată mai toleranți, mai generoși, mai iubitori și cu ceilalți.
Până și în Biblie este scris: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, nu mai presus, nu mai prejos.
Deci mai întâi începeți să vă cunoașteți, educați-vă pe voi, respectați-vă pe voi și o veți face și cu aproapele. Cum altfel?
Ați putea să-i iubiți pe oameni, să iubiți viața dacă nu v-ați accepta mai întâi pe voi?
Ați mai putea salva pe cineva dacă voi sunteți slabi?
Ați mai putea vindeca pe cineva dacă voi sunteți bolnavi?
Ați putea oferi ceva dacă voi sunteți goi?
Ați putea inspira pe cineva dacă voi vă criticați?
Ați putea evolua dacă nu vă acceptați?
Orice schimbare are loc în interor, și apoi în exterior. Dacă vreți ca lumea să pară mai frumoasă, mai bună, începeți drumul către sine și înlocuiți critica cu autocunoașterea și acceptarea de sine.
