Cazul Laura de Daniel Timariu este un roman polițist de natură science-fiction care îmbină măiestuos două lumi – cea a oamenilor și cea a entităților întunecate, supranaturale.
E posibil ca unele lucruri să fie din Lumea Reală, probabil majoritatea, la fel cum altele ar putea fi din Lumea Tenebrelor. Există o juxtapunere de planuri temporale și spațiale cum nu am mai văzut.
Acțiunea se petrece în peisajul național al Timișoarei îmbogățit cu elemente obscure din lumea nevăzută a tenebrelor. Și începe cu intrarea în scenă a unui personaj feminin misterios, aproape fatal, Laura.
Laura este o moartă-vie a cărei viață depinde de stăpânii săi. Mai exact de cei care i-au dat viață după moartea ei. Astfel, cititorul urmează să pătrundă în viața lui Alex, detectivul particular care se ocupă cu tot felul de dispariții, și încredințat să-i găsească pe stăpânii Laurei.
Ce puteri are Alex, care este adevărata sa misiune și cum de are acces, om fiind, într-o lume a ființelor întunecate, urmează să descoperim pe parcursul lecturii.
Autorul prezintă o lume a tenebrelor populată de tot felul de ființe înfricoșătoare precum vampiri, strigoi, vârcolaci, vrăjitoare, goblini, satiri, spirite și demoni, în care singurul om care are acces este personajul principal. Descrierea personajelor face apel la imaginația cititorului și chiar depășește limita inimaginabilului cu talent scriitoricesc și simț creativ.
Daniel Timariu invită cititorul într-o lume necunoscută, confuză la început, însă îi face o inițiere treptat, prin menționarea puterilor fiecărui personaj tenebros, fără să omită o anumită ierarhizare.
(…) vârcolacii. Acești oameni-neoameni, aflați la granița dintre om și animal, când om, când animal, puteau înfrunta în haită o vrăjitoare.
Daniel Timariu reușește să suprindă prin crearea unor entități supranaturale, cu puteri nebănuite, adeseori fatale, prezente uneori și în lumea oamenilor. Însă, deși este un roman thriller, Cazul Laura capătă o notă relativ plăcută prin umorul sesizat în dialogurile personajelor.
O promisiune poate valora cât un suflet. Iar cuvintele pot purta cu ele cheia succesului sau poarta iadului. Nu că în lumea oamenilor nu ar fi la fel. Doar că pentru tenebroși, cum le mai ziceam uneori entităților din Lumea Tenebrelor, cuvintele au o altă filosofie, un alt mod de a se așterne peste lumea înconjurătoare. Cuvintele (…) pot crea lumi și pot cuceri imperii. Sau le pot dărâma, după trebuința celor care le folosesc.
Personajul principal este un om aparent normal, cu o lume interioară bogată, cu amintiri, cu emoții și sentimente. Un om singur. Dar bineînțeles, ca și celelalte personaje, înzestrat cu propriile sale puteri. Umane, nu supranaturale, dar suficient de puternice încât să acceseze o lume a tenebrelor.
Lumea Tenebrelor nu a existat până nu m-am ciocnit de acea surioară Priscilla, o nimfă urbană, o creatură ce numai pe dinafară pare om.
Probabil că acesta este și unul din farmecul romanului, faptul că treptat captează atenția și stârnește curiozitatea fără să sperie sau să înfricoșeze în ciuda elementelor fantastice obscure folosite în descrieri. Acest simț al umorului folosit adeseori prin dialog și descriere, menționat mai sus, îmbracă toată această poveste macabră într-o fantezie accesibilă. Povestită la persoana întâi, prin intermediul unui personaj-om, romanul capătă valențe realiste.
Până la urmă cine este Alex? Aparent, Alex este un om, un detectiv particular faimos, cu prieteni puternici, cu experiență în lumea tenebrelor, instabil (viața mea – o stare de nehotărâre permanentă), fără familie, care nu are nimic de pierdut. Cu un trecut misterios, cu doi prieteni aparte – înțeleptul Otis și un câine mitologic cu origini amerindiene.
Dar Alex este un personaj care intrigă! Căci nu ajunge ceea ce ți se oferă, de aici și dorința de a continua lectura. De a o duce până la capăt, chiar și cu spaimă sau cu dezgust pentru acele entități malefice. În primul rând cu interes față de misterul ce-l învăluie pe eroul nostru. Pentru a descoperi motivul din spatelor dispariților și mai ales adevărul care îl definește pe Alex. Căci cine este cu adevărat Alex? Cine? Veți fi surprinși în final!
Uneori voi, oamenii, nu sunteți atenți la nuanțe, la ce se află dincolo de simpla fațadă a cuvintelor. Dați prea multă importanță imaginii, ambalajului în care vă este învelită minciuna. Nu mă mir că doar în lumea voastră există politicieni. (…) Sunteți prizonierii ciclicității noapte-zi și puțini dintre voi pot spune că își depășesc condiția de biete ființe dependente de soare, aer și nutrienți.
Cazul Laura este un roman înfricoșător prin prezența unor personaje întunecate și periculoase, dar cuceritor prin puterea fanteziei și a umanului. Alex are o personalitate debordantă, un caracter perseverent și neînduplecat. În final, lupta dintre bine și rău are un final neutru, căci acel bine nu mai are granițe bine delimitate nici în lumea Oamenilor, nici în lumea Tenebrelor. Nici în cărți, nici în viață.
Până una alta, haideți să vedem cine este autorul.
Despre Daniel Timariu
Daniel Timariu (1972) este un scriitor de literatură SF cunoscut în special pentru seria urban-fantasy Tenebre. Cazul Laura este primul roman din serie apărut în 2017 la Editura Tritonic. Urmat de Labirintul apărut în același an la aceeași editură. În 2019 apare Tenebre.Miercuri.
De asemenea, Daniel Timariu este și autorul unei nuvele Ciudatul caz al umbrelor (2018) apărută într-un volum alături de nuvela Când penele roșii vor plânge de Lucian-Dragoș Bogdan.
În 2016 a publicat volumul de povestiri mystery & thriller Fete în roșu și alte povestiri polițiste la Editura Tritonic și volumul de povestiri science-fiction și fantasy Amețeli postlumice (Eurostampa). Însă debutul lui Daniel Timariu a avut loc în 2014 cu povestiri science-fiction în revista Helion și Gazeta SF.
Întreaga colecție de cărți scrise de Daniel Timariu poate fi găsită aici.