În cartea sa, Fascinanta construcție a eului, Augusto Cury, cercetător al minții, psihoterapeut și scriitor brazilian, ne ajută să dezvoltăm o minte sănătoasă într-o societate stresantă. Cartea a apărut la Editura For You din București în 2020.
Scriitor a peste 20 de cărți bazate pe teorii psihosociale, Augusto Cury a fost mereu interesat de funcționarea minții și de procesul de construcție a gândirii. Prin urmare, în cartea menționată mai sus pune accentul cu măiestrie pe mecanismele minții, pe sursele stresului și ale anxietății și ne îndeamnă să preluăm controlul asupra propriilor noastre gânduri și emoții.
În condițiile actuale, cred ca aceste informații sunt exact ceea ce avem nevoie pentru a trăi o viață echilibrată și pentru a ne educa comportamentul și percepția asupra realității.
Dar ce sau cine este Eul?
Eul este centrul personalității, liderul minții, dorința conștientă, identitatea fundamentală a fiecărei ființe umane.
„Folosim gândul pentru a cugeta asupra lumii, însă dacă l-am folosi pentru a ne gândi la modul cum gândim, vom înțelege că suntem cu toții niște copii în fața unei complexități atât de indiscutabile.”
Eul poate fi matur sau imatur în funcție de modul în care își administrează gândirea. Un Eu imatur este acel Eu care se enervează ușor și percepe viața ca fiind împotriva lui. Acel Eu care privește cu ușurință în vitrinele magazinului, dar este incapabil să-și analizeze gândurile. Un Eu imatur nu depinde de vârstă sau experiență, ci de modul în care își administrează mintea, își gestionează emoțiile și modul în care percepe realitatea.
Un Eu imatur vede micimea celorlați, iar un Eu matur își vede mai întâi propria micime. Un Eu imatur întoarce spatele celui care îl dezamăgește, un Eu matur încearcă să-l înțeleagă. Un Eu imatur se înfurie în fața criticilor, un Eu matur le folosește pentru a evolua.
Cum să ne educăm Eul?
Iată cum am putea să ne dezvoltăm capacitățile mentale și să preluăm controlul:
- să devenim conștienți de imperfecțiunile și limitele noastre
- să contemplăm lucrurile simple mai mult
- să ne dorim mai puțin a ieși în evidență și a primi validare exterioară
- să ne dorim a fi de folos celorlalți și să învingem dorința patologică de putere
- să judecăm mai puțin și să îmbrățișăm mai mult
- să vorbim despre noi și despre visurile noastre cu încredere și curaj
- să învingem frica de eșec și să acționăm cu fermitate
- să încercăm lucruri noi și folositoare
- să construim idei și să dansăm valsul existenței cu mintea liberă
- să gândim mai mult ca omenire și mai puțin ca indivizi.
Educația Eului începe încă din uter. Odată cu formarea celulară, fătul capătă un Eu flexibil influențat la început de emoțiile și stările mamei. Apoi de mediul familial, de educatori și în cele din urmă de anturaj. În procesul maturizării, Eul poate fi modelat prin conștiență de sine, terapie, consiliere, meditație, spiritualitate sau lectură.
Fiecare individ își formează propriul Eu, propriul mecanism de gândire. Conform cercetărilor lui Augusto Cury, nu există condamnare genetică. O mamă depresivă nu va naște obligatoriu un copil depresiv, cu tendințe sinucigașe. Sau dintr-o familie echilibrată nu va rezulta neapărat un copil calm. Adeseori se întămplă contrariul. Mintea umană este un mister extrem de captivant, încă nedeslușit. Singura constantă este incertitudinea.
„Existența este un fenomen absurd de sofisticat, o nebunie inimaginabilă, un spectacol ce nu poate fi descris. Ce înseamnă să exisți? Ce înseamnă să fii? Nimeni nu știe.”
Însă important e că, deși personalitatea unui individ rămâne aceeași pe tot parcursul vieții, Eul este flexibil, capabil de schimbare și educare.
Iar educarea Eului este un proces de durată, plin de provocări și încercări dureroase. Implică confruntarea propriilor angoase, observarea tiparelor, identificarea declanșatorilor. Dar recompensa este magnifică: devii autorul propriei tale istorii. Stăpân pe situație, încrezător, conștient de lumea înconjurătoare, autocunoscător al propriilor emoții. Destul de puternic încât să îți recunoști slăbiciunile și imperfecțiunile.
Căci a fi autor al propriei istorii nu înseamnă a fi imbatabil. Nu înseamnă a avea o emoționalitate permanent sănătoasă. Înseamnă a traversa cu demnitate cutremurele psihice, a avea un Eu care pătrunde în adâncurile sale și-și cercetează conflictele.
Eu imatur cu statut de geniu
Strălucitul pictor Van Gogh se juca cu pensulele și crea capodopere, dar nu avea capacitățile necesare pentru a se juca cu emoțiile. Eul său era hipersensibil. Nu avea protecție emoțională. Nu tolera greșeala, nu suporta criticile. Zdruncinat de o prietenie întreruptă, Eul său a adoptat o atitudine extremă. Pentru a-i dovedi unei prietene fidelitatea sa, și-a tăiat urechea și i-a trimis-o acesteia.
Așadar, sănătatea emoțională a unui Eu nu depinde de calitățile sale exterioare, de statut, funcție sau talent. Ci de modul de administrare a propiilor gânduri, emoții și sentimente. Indiferent ce se întâmplă în jur, un Eu sănătos va găsi echilibrul necesar pentru a fi bine. Va tolera factorii pe care nu-i poate controla și va încerca să schimbe doar lumea sa interioară.
Practic, în Fascinanta construcție a Eului, Augusto Cury provoacă cititorul la conștientizarea controlului pe care îl are asupra viitorului prin educarea unui Eu matur. Prin crearea unui sistem de gândire constructiv, de sine stătător, pentru ca atunci când va întâlni obstacole să nu fie afectat de stres exagerat, de panică sau crize de anxietate. Prin introspecție și analiză, fiecare Eu va fi capabil să trăiască viața într-un mod plenar. Căci numai prin conștiență de sine, interiorizare, arta de a observa și arta de a întreba, are loc evoluția ființei umane.