În urma descoperirii colecției de romane de dragoste de la Editura Izvorul Cuvântului – Dragostea, arză-o-ar focul!, mi-am propus să o cunosc mai bine pe scriitoarea din spatelor celor 4 povești.
Colecția include 4 romane inedite – Vanda, între dorință și rațiune, Nora, în căutarea identității, Paula, împlinire târzie și Catia, gustul amar al trădării.
Mara Popescu-Vasilca locuiește în prezent în Canada, în Montreal. Azi este scriitoare de romane și este căsătorită de doi ani cu Călin George Vasilca, inginer român nominalizat în SUA în cartea managerilor de excepție.
Viața ei personală ne este dezvăluită cu detalii sincere și complete în Paula, împlinire târzie. Dar haideți să cunoaștem mai bine demersul ei literar și intențiile care au stat la baza publicării.
1. Cum ați descrie în câteva cuvinte stitlul de viață din Canada și ce v-a determinat să alegeți această destinație?
Canada a fost, este și sper să rămână țara preferată a emigranților români. Ca peste tot, și aici ambiția, munca și inteligența sunt apreciate. Cine vrea să muncească, reușește. Canada este o tară frumoasă. Este țara tuturor posibilităților. Cum frumusețile fiecărei țări din lume sunt specifice și frumoase, așa ca țara noastră mamă, așa și aici sunt locuri frumoase, parcuri naționale, locuri amenajate pentru vacanțe.
Stilul de viață este unul normal, adică respectăm legile acestei țări, trăim liberi, așa cum trebuie, fără să deranjăm. Avem prieteni, mergem la spectacole, cinematograf, vizităm locurile care ne interesează. În rest lucrăm mult, chiar foarte mult. Eu scriu, soțul meu scrie, fiecare pe partea lui. Suntem bine organizați și la baza reușitei stau dragostea, respectul și dorința de a scrie.
Nu am ales eu acestă destinație, ci destinul. După divorț, întâmplarea face ca nepotul meu din Italia să-mi prezinte un italian canadez abia divorțat care a luat avionul și a venit în țară să mă cunoască. Am plecat în Italia, iar după numai trei ani am venit în Canada.
2. Ce cărți ați citit ultima oară și ce gen literar preferați?
Printre ultimele cărți citite se numără Iubirile croitoresei a scriitoarei spaniole Maria Duenas. Am înțeles că se documentează foarte bine, îmi place. Romanul este trecut prin protectoratul spaniol din Nordul Marocului.
Apoi un volum de versuri Appassionata al doamnei scriitoare americane Jean Crișan care m-a impresionat. Tonul acestui volum de continuare, dar și de bilanț…, scrie Dl. Profesor Vladimir Pop. Și volumul de poezii Filosofia iubirii al domnului Sorin Cernea, pe teme filosofice, care îmi plac foarte mult.
Referitor la genurile literare, le prefer pe cele lirice și de aventuri.
3. Ce pasiuni aveți în timpul liber și când ați descoperit pasiunea pentru scris?
În timpul liber, pasiunile mele sunt cititul, documentarea și scrisul pe primul loc. Pasiunea pentru scris mă chinuia de mult, dar nu numai că nu am avut curaj, nici măcar nu știam de unde și cum să încep, ce trebuie să fac. Dar nu m-am lăsat, am inceput să mă documentez, adică sa învăț, să observ și mai ales să văd dacă cunoștințele mele sunt suficiente. Vă mărturisesc că este foarte greu.
Scriitorul e singurul evaluator. Este critic, observator, el suferă și se bucură cu personajele care prind viață. Pare ușor să scrii, dar e greu. Trebuie să fii conștient că cel ce va citi va căuta ceva care să îl atragă, să îl motiveze să continue, ceva cu care să rezoneze.
4. Cum v-ați hotărât să publicați și cum ați reușit să luați legătura cu Editura Izvorul Cuvântului?
La îndemnul celor ce au citit primele mele încercări. Au găsit interesant modul simplu și la obiect, fără înflorituri, cu acțiuni care se petrec așa cum personajul știe. El e cel care dictează, eu sunt doar cea care scriu ce vrea el să spună. Este ușor de citit și mai ales de vizualizat, de intrat în viața celor ce se destăinuie. Am trimis invitații mai multor edituri și am primit trei răspunsuri din șapte. Am ales-o pe cea a domnului Florin Căprar, de la editura Izvorul Cuvântului. Tot destinul a ales. Sunt bucuroasă. Sunt oameni cu care poți să lucrezi – deschiși, inteligenți, capabili să fie realizatori de vise.
5. Ce obstacole ați întâmpinat în drum spre afirmare? Cum s-a schimbat viața dumneavoastră după ce ați devenit cunoscută?
Imposibilitatea de prezentare personală în țară este primul obstacol. Acest lucru l-a făcut posibil editorul, și îi mulțumesc. Nu s-a schimbat, este la fel, o viață normală. Marea schimbare e că atunci când scrii, în afară de cei dragi, mai ai și personajele din carte cu care te culci. Uneori te trezești și te gândești la ele. Apoi abia aștepți să intri din nou în lumea lor în fiecare dimineață, unde te așteaptă.
6. Nora, Vanda, Paula și Catia sunt personaje sensibile, dar puternice, în căutare de frumos, adevăr și iubire. Cu care din cele patru eroine rezonați cel mai bine?
Toate aceste personaje sunt importante, pentru că le-am dat viață, le-am descusut ca să-mi spună totul despre ele. De ce? Pentru ca viețile lor, experiențele, bucuriile și eșecurile să fie exemple pentru cei care au trecut prin asemenea situații. Ați observat bine nota pozitivă, sinceră și deschisă. Toate sunt în căutare de frumos, adevăr și iubire, cum spuneți și dumneavoastră. Și ele ca noi toți le caută, asta e viața. Le iubesc pe toate.
Primul meu roman a fost Paula prin labirintul iubirilor. Paula a fost rescris și împărțit în două romane – Paula, împlinire târzie și Catia, gustul amar al trădării. Cu Paula din primul roman am învățat să învăț, să înțeleg, să caut și să scriu.
7. Paula, împlinire târzie este inspirat din experiențe personale în mare parte. Celelalte trei romane sunt pură ficțiune?
Paula, împlinire târzie este un roman care a pornit pe urma pașilor mei, din vârsta adolescenței, până la împlinirea ei. Am urmărit doar fazele cronologice, am introdus niște personaje masculine fictive, pentru a descrie mai ușor cei 17 ani de singurătate. Sunt așa cum ar fi trebuit să fie, cum îmi imaginam că ar fi bine să fiu iubită. Căsătoria cu Claudiu, divorțul, Ștefan, apoi al doilea soț Vittorio și ultimul de acum.
În rest sunt personaje care voiau să spună ceva, să atenționeze că singurătatea nu distruge. Dar trebuie să vrem să fim prieteni, să ne iubim și să prețuim.
Celelalte trei romane sunt inspirate din viețile reale ale unor femei pe care le-am întâlnit aleatoriu. Vanda este inspirată după o prietenă psiholog, mereu în incurcătură. Nora este o colegă care voia să fie adorată și curtată și după căsătorie. Catia este și ea o poveste reală. O doamnă care era arhitectă în București, cu patru copii din relații diferite. Cu o viață destul de tumultoasă, căsătorită acum cu un bărbat care vorbește mai mult ungurește. Vor locui în țară până când vor rezolva problemele cu tații copiilor. Altă poveste pe care o voi scrie în cazul în care cititorii vor dori să afle mai mult.
8. Romanele dumneavoastră au ca idee principală iubirea. Aș îndrăzni să vă întreb cum ați defini iubirea și care sunt trăsăturile unui partener ideal?
Este adevărat. Pot înțelege iubirea numai cei care au fost iubiți și știu să iubească. Iubirea nu are limite și nici reguli. Ea există. Iubim pe cei de lângă noi, iubim țara, iubim, iubim, iubim. Dar ce ar fi viața fără iubire? E gratis, e la îndemâna tuturor. Dar să nu uităm că nu oricine e în stare să iubească cu adevărat. Și asta pentru că fie nu au simțit nevoia să ofere dragoste nimănui, fie viața i-a lipsit de acest sentiment, fie din alte motive.
Cu partenereul ideal e mai greu. Părerea mea este că toți suntem sau avem parteneri ideali, dar nu avem timp să-i înțelegem. Lipsa de comunicare, de dăruire, de sinceritate și respect duc la vieți imposibile. Cel mai ușor e să ne gândim că ne putem despărți. Și, culmea, în noua căsnicie totul merge foarte bine. Ne întrebăm de ce? Trebuie văzut omul de lângă noi, să-i dăm spațiu ca să înțeleagă că e iubit. Nu ne cunoștem suficient, suntem superficiali, ne orientăm numai după aspectul fizic, nu știm pe cine avem lângă noi.
Un soț ideal este acela pe care îl ai și știi să-l prețuiești cu răbdare, fără să uităm că venim într-o căsnicie din medii diferite, spații personale. Femeia care iubește și prețuiește pe cel de lângă ea, cu siguranță are un soț prezent, care o pretuiește.
9. Ce planuri literare aveți în viitor? V-ați gândit să abordați și alt gen de scriere?
Acum lucrez la Bianca, blestemul banilor. Titlul este provizoriu. Nu cred că pot să scriu cărți polițiste, cu morți și răniți. Eu am suflet delicat, sensibil și atent mai ales la partea interioară a individului. Deocamdată, nu.
10. Ce mesaj ați dori să transmiteți cititorilor de pretutindeni și, de ce nu, pentru scriitorii care nu au avut curaj încă să publice?
Cititorilor le doresc sănătate, vieți liniștite și îi invit să citească aceste romane, sigur nu vor avea motive să fie triști. Și vreau să le mulțumesc celor care deja le-au citit.
Scriitorii care nu au avut încă curajul să publice le spun deschis, din start, că a publica este ca și cum ar trebui să intre în arenă. Este o lume în care se răzbate foarte greu. Dar asta înseamnă că orice scriitor are valoarea lui, are un mod unic și interesant de a scrie, are ceva interesant de spus. Că este costisitor, să nu aștepte să scoată banii investiți, și să se mulțumească să fie citiți și apreciați. Contăm pe gusturile cititorilor. Ei sunt cei care ne ajută să ne facem cunoscuți.
Vă invit să o descoperiți pe scriitoarea Mara Popescu-Vasilca prin lecturarea romanelor ei de dragoste. Le puteți găsi chiar aici.