Existența este un fenomen de consum al tuturor simțurilor. Cât trăim, ne lăsăm conduși de nevoi și sentimente. Nevoile primare ale lui Maslow. Foamea, setea, nevoia de siguranță, nevoia de iubire, de stimă și de autorealizare sunt cele care ne îndeamnă să alegem răul și să ducem o existență robotică.
Abraham Maslow, psiholog american, născut în New York, într-o familie de evrei emigranți din Rusia, este recunoscut pentru ierarhizarea nevoilor umane. Maslow susține că ființele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute. Iar pentru a-si împlini nevoile superioare, din vârful piramidei, mai întâi trebuie satisfăcute cele inferioare, de la baza piramidei, care de altfel sunt mai puternice.
Aproape că nu mai suportăm să ne atingem, și preferăm să transmitem mesaje superficiale pe cale electronică pretinzând că suntem atotștiutori și că am făcut deja ce a fost necesar. Email-ul și aplicațiile sunt folosite ca metodă zilnică și obligatorie de a comunica.
Privitul în ochi este mereu interpretabil tocmai pentru că politețea este de modă veche, tratată în bătaie de joc de parcă ar avea o dată scadentă expirată.
Superficialitatea e noul trend. Nu putem fi naturali, drepți și sinceri într-o lume în care contactul uman este pe cale de dispariție.
Într-o zi, până și societatea se va clădi pe șine de tren și va fi condusă cu un singur click de la distanță. Locurile de muncă vor dispărea, iar muncitorii vor fi înlocuiți de mașini și roboți. Sedentarismul va fi activitatea de bază a omului și în consecință omul va exista doar în stare vegetativă.
Iubirea este prea pură pentru a putea prinde rădăcini, iar puritatea nu poate supraviețui într-o lume mărginită.
Omul care gândește va fi ucis cu pietre la fel ca cel mai mare desfrânat. Iar de nu, va pieri singur răpus de o societate cu legi sufocante în care libertatea e o enigmă. Să fii tu și să gândești dincolo de cuvinte e o infracțiune cu pedeapsă capitală.
În momentul în care nu vom mai avea nevoie de soare ca să strălucim va veni sfârșitul lumii. Atunci când ne mulțumim cu parasolare și alte metode superficiale, atunci nimicnicia noastră va domni. Divinitatea va fi doar un subiect de divertisment, așa cum empatizarea e deja un sentiment apus.
Întregul Univers este ca un vulcan pe cale să erupă. Bărbații își părăsesc casa și familia de dragul măreției, împinși de nevoia de stimă și validare. Și ajung singuri, cu mai multe divorțuri în background, cu eșecuri profesionale și copii anonimi.
Femeile pornesc la drum din nevoia de foame, și adeseori ajung traficate și folosite ca sclave sexuale împotriva voinței lor. Și asta doar dintr-o nevoie primară.
Întreaga noastra existență este într-adevăr consumarea simțurilor și ascultarea nevoilor. Simțurile noastre sunt cele care ne otrăvesc și ne împing spre pieire, uitând de sămânța divină din noi și ajungând simple oi care urmează altor oi, evoluând într-o turmă fără păstor. Căci individualitatea și inocența spiritului nu au loc într-o lume robotică.
Chiar și simpla încercare de a rămâne integru și deasupra tuturor este un eșec inevitabil, căci suferința este prea mare și nelimitată. Din dorința de a fi fericiți uităm să fim fericiți. Căci ne clădim fericirea pe ceea ce vedem în jur, pe ceea ce este mai ușor, chiar dacă ceea ce este ușor nu este niciodată ceea ce e drept.
Ne clădim fericirea pe ceea ce gândim, și nu pe ceea ce simțim. Mintea se adaptează ușor la regulile societății, dar sufletul are capacitatea de a rămâne unic în existența lui, indiferent de mediul înconjurător. Doar că nu are și puterea necesară de a se afirma atunci când tot din jur e împotriva lui.
Cum să ne ascultăm sufletul într-o lume fără sentimente?