Comportamentele și emoțiile negative sunt de fapt simptome ale unor nevoi încălcate. Prin urmare, atunci când vorbim despre emoții facem referire la nevoile copiilor.
În acest articol vei afla:
- Care sunt factorii care influențează comportamentul negativ al copiilor
- Cum să înțelegi stările copilului tău
- Care sunt cele trei nevoi psihologice de bază
- Ce expresii să nu folosești
- Cum să-l responsabilizezi
- Ce metode să aplici când ai de-a face cu refuzul copilului
- Cum să obții cooperarea pe termen lung a copilului tău
- Soluții practice de conectare și relaționare.
Nevoile psihologice de bază
Emoțiile negative sunt consecințele nerespectării unor nevoi. Iar cele mai importante nevoi psihologice sunt: nevoia de control, nevoia de conectare și nevoia de competență.
Nevoia de control:
Exemplu: Copilul vrea să decidă singur ce să mânânce, cu ce să se îmbrace, cum să-și petreacă timpul.
Înlocuiți modul de exprimare. În loc de „Te îmbraci cum spun eu pentru că știu mai bine” înlocuiți autoritatea cu înțelegere și responsabilizare: „Înțeleg că nu-ți place să porți cămașă. Dar uite, regula școlii este să porți uniformă, iar regulile trebuie respectate. În plus, îți stă foarte bine! După amiază când ieșim în oraș poți alege tu cu ce să te îmbraci, dar ține minte că la școală este important să purtăm uniforma.”
Nevoia de competență
Copilul vrea să se simtă sigur pe sine, capabil, competent, util. Și chiar dacă nu face lucrurile încă perfect, orice încercare este deja un succes. Faptul că încearcă, că depune eforturi, că-și dorește, că are inițiativă este de admirat! Încurajați-l cât mai mult în această direcție.
Exemplu: Dimineața se încăpățânează să se încalțe singur, deși sunteți în întârziere deja. În plus, îi ia prea mult timp să o facă singur.
Ce să nu faceți? Nu-i trageți papucul din mână. Și nicidecum nu rostiți vorbe de genul: Nu ești capabil, Nu ești în stare de nimic.
În schimb: fie îl lăsați să se descurce singur, indiferent de rezultat, fie îi explicați situația (că este important să ajungeți la școală la timp) și îl întrebați dacă are nevoie de ajutor. Dacă acceptă ajutorul, atunci preluați controlul cu drag. Dacă nu, dați-i ocazia să se simtă important, util, capabil, competent.
Rezultatul: Veți încuraja o stimă de sine ridicată, o energie pozitivă și totodată veți salva într-un mod preventiv multe alte posibile situații neplăcute.
Nevoia de conectare
Este probabil cea mai constructivă nevoie, odată împlinită. Pentru că implică nevoia de afecțiune, nevoia de atenție, nevoia de timp petrecut împreună, nevoia de răsfăț. Care împiedică mofturi inexplicapible, comportamente de rebeliune, stima de sine scăzută și multe reacții deranjante.
Exemplu: Dacă copilul vrea în brațe exact când spălați vasele, nu-l refuzați. Luați-l în brațe. Nu o să stea mult. Un minut sau două și apoi vă întoarceți la treabă. Astfel, veți economisi un munte de energie și răbdare pe care le-ați fi irosit încercând ulterior să-i faceți tot felul de mofturi.
Sau de câte ori nu vi s-a întâmplat să vrea ceva exact când vorbiți la telefon? Probabil pentru că nu i-ați oferit atenție atunci când a cerut și a rămas cu stocul gol. Iar când vă simte activă, focusată pe ceva sau cineva, în mintea lui crede ca sunteți de fapt disponibilă. Prin urmare, că e momentul lui și nu face altceva decât să-și ceară drepturile.
Metode și soluții practice pentru dezvoltarea emoțională a copilului tău
Când una din nevoile psihologice este încălcată, copilul dezvoltă comportamente și emoții negative. Devine rebel, furios, revoltat, supărat sau absent.
Iată ce puteți face:
- Analizați! În primul rând vă puteți pune întrebarea: Ce nevoie i-a fost încălcată? Ce a vrut să facă și nu i-am permis? Ce dorință ascunsă are? Odată descoperită nevoia nerespectată, puteți empatiza cu reacțiile lui fără nevoia de a-l pedepsi, fără a simți dezamăgire. Dar mai ales fără a critica sau ofensa. Critica nu face altceva decât să încurajeze un comportament neplăcut.
- Comunicați cu el în fiecare zi timp de 10-15 minute, fie la masă, fie în mașina la un drum mai lung. Fie seara înainte de culcare. Astfel îl încurajați să capete încredere în dumneavoastră, să vă împărtășească emoțiile trăite, situații neclare.
- Spuneți-le o poveste în fiecare seară înainte de culcare. După o zi agitată, cu responsabilități, sarcini și datorii presante, construiți un moment de conectare totală în timpul poveștii de seară. Să fie acesta momentul vostru magic, în care aveți posibilitatea să fiți exact așa cum vă doriți. Un cuplu copil-părinte de excepție!
- Încurajați ori de câte ori face ceva nou. Dar cu limită. Dacă veți spune Bravo la fiecare pas, va întreprinde o acțiune doar pentru acel Bravo, ci nu din scopuri educative. Mai târziu, în viața sa de adult va căuta apreciere pentru fiecare acțiune.
- Complimentați ori de câte ori este necesar. Ce bine arată, ce frumos e, ce bine i-a ieșit, ce idee bună a avut, cât de minunat îl considerați, câtă încredere aveți în el, etc.
- Nu criticați. Și mai ales nu-i criticați în public. Vai ce desen urât. Dar tu nu știi să te îmbraci? Ai văzut ce murdar ești? Așa se somportă un copil cuminte? Folosiți mai degrabă umorul în lecțiile de morală.
- Oferiți explicații. Atunci când doriți să le oferiți o lecție prezentați situații și exemple.
- Spune-ți adevărul. Fiți sinceri cu ei. Dacă vreți să plecați de acasă și rămâne cu celălalt părinte sau cu bunica fiți sinceri și spuneți-le unde mergeți și că vă întoarceți. Spuneți-le când pentru a nu trăi sentimentul de abandon.
- Vorbiți-le despre dumneavoastră. Și experiențele personale. Astfel încât să prindă curaj să vorbească despre micile lui probleme, care bineînțeles pentru el pot părea destul de grave. Povestiți-i depre dezamăgirile trăite, despre eșecurile, despre experiențele din copilărie, din școală, despre prieteniile pierdute, etc. Va înțelege că ceea ce trăiește el trăiește toată lumea. Că nu există o singură cale, că e ok să greșești, că e ok să visezi, că e ok să continui, că e ok să nu înțelegi, că e ok să fii diferit.
- Responsabilizați-i. În special atunci când e vorba de nevoia de control și dorește cu tot dinadinsul să aleagă el. Oferiți-i două opțiuni, prezentați-le consecințele și lăsați-i pe ei să aleagă. Astfel nu numai că îi responsabilizați într-atât încât să-și asume consecințele, dar le oferiți putere. Ei au puterea de a decide, controlul asupra situației. Sunt liberi, capabili, autonomi.
- NU rămâne NU. Impune reguli cu dragoste și fermitate. Toată lumea trăiește după reguli, inclusiv adulții. O anumită rutină ajută la echilibrul emoțional, la organizarea timpului și la gestionarea responsabilităților. Explicați-i ce reprezintă fiecare regulă, într-atât încât să devină conștienți de riscuri și consecințe și păstrați regulile aprobate.
- Planificați împreună. Copilul nu e doar un accesoriu, chiar dacă e mic și lipsit de obligații. Nevoia de apartenență este puternică și e important pentru el să fie luat în seamă. Vrea să facă parte din grup nu numai prin prezență, ci și prin atenție. Așadar, povestiți-i de programul de peste zi, ce urmează să se întâmple, unde mergeți și ce trebuie să faceți.
- Responsabilizați-l. În loc de certuri și morală, oferiți alternative. Atunci când greșește, încurajați creativitatea și bunul simț al copilului și întrebați-l ferm ce altceva ar fi putut face. Ce ar schimba pentru a avea alte rezultate? Ce soluții avea la îndemână pentru a evita situația dată? Cum i-ar fi plăcut să se comporte de fapt?
5 reguli de aur pentru o dezvoltare emoțională armonioasă
Pentru final, vă recomand 5 reguli de aur pe care să le transmiteți copiilor dumneavoastră într-atât încât să creșteți împreună, echilibrați și împliniți!
- Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!
- Ești liber să faci ce vrei, dar ești responsabil pentru faptele tale.
- Nu contează rezultatul, ci implicarea.
- Nu există copii buni și copii răi.
- Fii bun oricând, oricum, oricât. Cu oricine.
Vă recomand și articolul despre cele mai experimentate emoții Bucuros, trist sau furios? Care este emoția de bază care te copleșește cel mai des și ce poți face pentru a-ți păstra intact echilibrul interior?