Manifestul educației este o carte scrisă de Andy Szekely, arhitect în educație, cu dedicație pentru dascălii și părinții din România. Autorul ne invită să participăm la educația copiilor noștri prin informare despre sistemul educațional din România, dar și prin responsabilizare și implicare.
Suntem cu toții datori și responsabili să construim o lume mai bună și o țară mai bogată. Într-o societate civilizată și organizată, educația este arma de căpătâi a ființei umane. Și slavă Domnului, azi o putem accesa cu ușurință.
Cum și ce resurse avem la îndemână pentru a ne implica mai mult în educația copiilor noștri vom afla mai departe. Andy Szekely expune câteva idei practice și utile pe care le voi explica în acest articol.
Trăim într-o țară bogată, chiar dacă nu simțim asta foarte des. Suntem obișnuiți să ne plângem și să învinuim puterile statale pentru tot ceea ce ne lipsește. Și avem foarte multe motive, e adevărat. Însă ce-ar fi să facem tot ce ne stă în putere pentru a obține acea schimbare de care avem nevoie? O primă metodă ar fi:
Recunoștința
Tot ce există în lumea aceasta a pornit de la o idee, de la un gând omenesc. Ceea ce înseamnă că evoluția are loc mai întâi în minte, și apoi în fapte. Așadar, cum ar fi să conștientizăm și bogățiile din jurul nostru, nu numai lipsurile? Să căutăm lecțiile din eșecuri, progesul din suferință și lucrurile bune din orice? Cum ar fi să aplicăm recunoștința pentru toate cele trăite și existente în lume? Să începem cu educația. Să începem cu școala. Indiferent de sistemul educațional actual, putem adopta o atitudine responsabilă și recunoscătoare.
Școala te învață:
- că în orice există o lecție, chiar și în nedreptăți sau adevăruri
- cât sunt de importanți oamenii pe care îi întâlnești (unii îți pot schimba viața)
- cum să conviețuiești în colectivitate
- ce urăști și ce iubești.
Dezvoltarea personală
Pe de altă parte, școala pune accentul foarte mult pe competitivitate. Andy Szekely propune încurajarea progresului. De exemplu, atunci când un elev ia nota 8, părinții tind să fie dezamăgiți. „De ce nu 10”, spun ei? Ei bine, de ce nu „Bravo! Data trecută ai luat 7, acum 8. Ai progresat și pentru asta te felicit.”?
Competiția are loc cu sine, nu cu cei din jur. Tendința de perfecțiune dezvoltă adulți instabili, frustrați, cu o stimă de sine scăzută, convinși că nu sunt capabili sau suficienți. Evoluția reală nu este cea socială, sau public-demonstrativă. Evoluția personală ține doar de progresul individual.
Educația înseamnă în primul rând dezvoltare personală. Copiii trebuiesc antrenați să-și exprime emoțiile, să aibă încrede în ei, să perceapă eșecul ca un instrument de feedback, să învețe pentru ei, să fie responsabili pentru propriile acțiuni și să se conștientizeze ca fiind demni de iubire orice ar face.
Totodată, Andy Szekely vorbește depre cele patru inteligențe și rolul lor în dezvoltarea armonioasă a copilului:
- inteligența inimii (IE)
- inteligența spiritului (IS)
- inteligența corpului (IC)
- inteligența minții (IM)
Însă capitolul meu preferat e capitolul 12, în care autorul oferă soluții de învățare prin experiență indirectă. Mai exact, afli cum să te angajezi total în procesul de învățare, cum să eviți plictiseala, ce atitudine să adopți pentru a transforma eșecul în succes și cum să reții mai ușor informațiile citite. Poți cumpăra cartea de aici.
În concluzie
Orice vârstă ai avea, procesul de învățare nu se termină niciodată. Nu există limită în progres. Deci dacă vrei să schimbi ceva, dacă vrei să trăiești într-o lume mai bună, informează-te mai întâi. Si apoi aplică. Fii recunoscător, citește, caută soluții. Nu este nimeni responsabil de evoluția ta, decât tu insuți. Nu este nimeni vinovat de deciziile tale, ai întotdeauna puterea de a încerca din nou.
Manifestul educației de Andy Szekely, apărută în 2020 la Editura Act și Politon, e o invitație la implicare, la informare, la schimbare. Dacă toți părinții și dascălii ar citi-o, copiii noștri ar avea acces mai ușor la dezvoltare personală, la evoluție. Pentru că dincolo de măști și etichete sociale, identitatea proprie este clădită pe fondul unor emoții, gânduri și sentimente.
Cine suntem noi în societate nu ține doar de examenele din școală, ci și de imaginea de sine și de provocările cotidiene. Viața nu este o luptă, ci o scenă uriașă în care fiecare dintre noi este un spectacol unic.