Afecțiunea reprezintă siguranță, protecție, confort și acceptare. Iar nevoia de afecțiune este una dintre cele mai predominante nevoi umane.
În cartea sa, Nevoile ei, nevoile lui de Willard Harley, nevoia de afecțiune ocupă un loc de top în lista cu nevoile ei, dar de fapt afecțiunea este fundamentul dezvoltării emoționale pentru fiecare om în parte, încă din naștere. Fătul este strâns conectat cu mama prin cordonul ombilical. Apoi, după naștere, bebelușii cer mereu în brațe prin plânset, semn că au nevoie de afecțiune. Ulterior, cer atenție prin țipete sau uneori prin comportamente neplăcute.
Iar la maturitate, dacă stocul de iubire este plin, dezvoltă relații armonioase cu cei din jur și implicit cu partenerul. Altfel, în lipsa afecțiunii, se atașează de persoane nepotrivite sau fac alegeri greșite dintr-o nevoie de validare externă.
Afecțiunea este motorul tuturor relațiilor și totodată combustibil pentru o viață împlinită.
Cum să-ți manifești afecțiunea față de partener?
Când un soț îi arată soției afecțiune, practic acesta îi transmite: „Țin la tine. ”Sau „Ești importantă pentru mine și nu vreau să ți se întâmple nimic rău. Sunt preocupat de problemele cu care te confrunți și sunt aici pentru tine.”
Dacă nu știi exact cum să-i transmiți soțului că îți dorești mai multă afecțiune din partea lui poți face o listă cu Obiceiuri afective de creat. Exemplu: să mă îmbrățișeze înainte să plece la serviciu, să mă țină de mână când ne plimbăm, etc… Și o listă cu Obiceiuri de evitat. Exemplu: să nu mă mai critice, să nu țipe la mine, etc.
Care sunt consecințele lipsei de afecțiune?
Majoritatea aventurilor încep din cauza lipsei de afecțiune (în cazul femeilor), și a lipsei de împlinire sexuală (în cazul bărbaților). Astfel are loc un efect de boomerang, un cerc vicios. Dacă ea nu primește afecțiune (grijă, atenție, apreciere), nu are cum să-i împlinească nevoia de împlinire sexuală. Pentru că femeia este emoție mai mult decât rațiune și are nevoie de preludiu emoțional pentru a se oferi.
Ea nu percepe actul sexual doar ca pe o nevoie trupească, ci ca pe o legătură afectivă, care nu poate avea loc decât pe un teren fertil. Iar aprecierile, vorbele frumoase, complimentele, încurajările, sprijinul moral sunt semințe ce trebuiesc implementate în avans. Dacă în ziua precedentă are loc un conflict între ei, atunci femeia va anula orice dorință sau atracție sexuală pentru partener. Pentru că emoțiile i-au fost rănite, iar fără ele nu se poate oferi.
Prin urmare, el nu primește nimic, iar nevoia lui de împlinire sexuală este încălcată. Și evident nu îi va oferi afecțiune. Deci dacă vor deschide vreodată acest subiect, fără dorința reală de a soluționa conflictul, clar se vor acuza reciproc.
Așadar, el nu oferă afecțiune pentru că îi lipsește împlinirea sexuală, iar ea refuză contactul sexual pentru că nu primește afecțiune. În final, ambii se simt nedreptățiți, adun frustrări și resentimente, devin vulnerabili la ispite și deci deschiși la relații extraconjugale. Cineva trebuie să rupă acest cerc vicios. Dar cine?
Oricare dintre soți poate prelua inițiativa. Important e să comunice cât mai deschis și mai sincer unul cu altul. Iar comunicarea deschide ușile iertării și vindecării.
Întrebări ajutătoare:
- Pe o scară de la 1 la 10 (10 înseamnă foarte afectuos), cât de tandru te comporți cu partenerul tău?
- Cum îți manifești afecțiunea față de partener?
- Cum ți-ai dori ca partenerul tău să îți arate mai multă afecțiune?
- Ai rețineri să-ți exprimi afecțiunea? De ce ai nevoie pentru a o depăși?
- Fă o listă cu obiceiuri afective de creat și una cu obiceiuri de evitat (care te blochează în a fi afectuos).
E bine de știut totuși că dorința sexuală la bărbat este mult mai persistentă decât la femeie. Motivul principal este cantitatea uriașă de testosteron din trupul masculin. Nu e pentru că bărbatul are instincte primitive sau pentru că nu înțelege emoțiile, ci pentru că pur și simplu, anatomic vorbit, este construit diferit. De aceea nevoia de împlinire sexuală este mult mai predominantă la bărbați.
De-a lungul vieții însă, nivelul de testosteron din sângele unui bărbat scade cu un procent pe an, ceea ce duce la diminuarea activității sexuale.
Prin urmare, femeia face dragoste doar pentru a-i arăta soțului mai multă afecțiune, care este expresia grijii ei, și mai rar doar de dragul actului în sine, motivată în principal de apropierea emoțională. Pe când bărbatul poate face dragoste fără a fi condiționat de emoție.
Așadar, afecțiunea este un considerent foarte important într-o relație de cuplu. Doi oameni care-și arată afecțiunea constant au mult mai multă toleranță și înțelegere unul față de altul. Totodată, afecțiunea creează o legătură emoțională invincibilă, care conferă loc pentru o comunicare deschisă, armonie, empatie și dorință, prevenind astfel conflictele, critica și lipsa de respect.