Panza de paianjen de Cella Serghi

Un roman despre suferinta si nefericire. Caci ce altceva este iubirea neimplinita, neimpartasita?
O femeie frumoasa, seducatoare, invinsa de propria ei aparenta. Avand toate privirile asupra ei, dar nefiind inteleasa niciodată cu adevarat. O femeie iubita de toti, dar niciodata de cel iubit. O femeie care stie sa zambeasca si sa asculte, dar care nu vorbeste niciodata despre ea.
Panza de paianjen de Cella Serghi este metafora a vietii, in care oamenii sunt captivi ca mustele intr-o panza de paianjen fara cusur.
Diana este o seducatoare, definitie innascuta de frivolitate si sensibilitate. O fata de o frumusete rara, nascuta insa in saracie.

Mereu cu grija zilei de maine, crescuta in tipetele si stresul tatalui sau, in umbra fratilor sai, in centrul atentiei in grupul de prieteni prin aparente false, Diana este defaimata de societate din cauza clasei sociale din care face parte. Toate acestea la un loc au creat din ea un caracter puternic, dar sensibil si introvertit. Incapabila insa a-si arata adevarata fata, adevaratele sentimente, mereu exprima altceva, mereu afiseaza altceva, mereu ascunde adevarul. Poate pentru a se proteja…

Singurii cunoscatori ai acestui suflet frumos si zbuciumat suntem noi, cititorii, si poate prietena ei, Ilinca.
Umbra in care a crescut si etichetele pe care le-a creat in jurul ei sunt doar metode de supravietuire, singurul adevar afisat fiind spiritul ei rebel. Dar puterea de atractie pe care o emana este innascuta, probabil singurul talent care echilibreaza lipsurile din intreaga ei adolescenta.
Diana se zbate mereu intre dragostea primita de barbati onesti, generosi, demni de ea, si dragostea pe care o poarta barbatilor zburdalnici, incapabili de stabilitate, cu viata de artisti.
Caci se indragosteste la 16 ani de un barbat incapabil de a-si asuma responsabilitatea unei familii, incapabil de a fi el insusi fericit.
Casnicia cu un barbat pe care nu il iubeste este doar o evadare din saracie si nevoia de siguranta pe care o simte in aceasta lume uriasa ca o balena, capabila sa inghita orice ii iese in cale. Iar relatia ei extraconjungala izvoraste din dorinta de a iubi, de a consuma o amintire, o iluzie care a urmarit-o toata adolescenta si a imbatranit-o preventiv.

Romanul reflecta o inabusire a emotiilor si a suferintei pe care le naste o iubire. O prima iubire! Sufocarea tuturor gandurilor, regretelor si resentimentelor pe care le poate naste o iubire neimplinita! Toata suferinta unei femei nefericite, ingrozita de propria saracie si de o societate plina de prejudecati.

Cat zbucium, si cat adevar! Cata viata intalnim in acest roman! Exact asa cum e, ca o panza de paianjen!