Iata ca am ajuns si pana azi, mult asteptata zi de 15 mai. O data istorica, speram pozitiva!
Cat timp a trecut de cand nu am mai iesit? O luna, doua? De mult! Asta e sigur! Insa intre timp s-a facut primavara!
A trecut aproape un sezon, si totusi nu destul. Nu destul incat sa sa avem timp pentru tot ce ne-am propus. Cand am vazut la stiri ce perioada grea ne asteapta am inceput sa ne organizam altfel timpul. Ne-am propus atat de multe lucruri si am sperat ca vom recupera tot ce am pierdut atunci cand am respectat cu strictete o anumita rutina. Dar nu a fost chiar asa. Adeseori ne-a lipsit motivatia, nu-i asa? Gandul ca nu mai suntem productivi financiar ne-a incetinit cumva. Si oricat de mult am incercat sa ramanem pozitivi, tot am mai gresit directia din cand in cand. Da ne-a luat prea mult timp curatenia in casa, da scoala online a copiilor, da temele, etc., etc., etc. Si am ajuns azi, aproape de ziua mult asteptata, 15 mai!
Si ne intrebam: Ce-am invatat? Ce-am facut in tot acest timp? Ce schimbari vor urma? Ce va fi diferit de acum incolo? Vom defini altfel normalitatea?
Am realizat totusi ca rutina nu e chiar atat de rea.
Obiceiurile de zi cu zi, programarea timpului, organizarea activitatilor, dead-line-urile si activitatile obligatorii ne tin cumva la suprafata, ne ajuta sa fim productivi si sa dam un sens fiecarei zi. Ca tehnologia nu e tocmai distructiva, ne-a ajutat sa pastram legatura cu familia si cu cei indepartati. Da, sigur, conexiunea umana e prioritara, dar iata ca in conditii exceptionale, gen pandemie, e singura noastra cale de a comunica.
Ce am mai invatat? Poate ca am petrecut mai mult timp cu copiii acum, dar tot ma indoiesc ca am invatat sa avem mai multa rabdare sau ca am devenit parinti mai intelepti. Accesele de furie, frustrarea si nervozitatea tot si-au gasit loc din cand in cand.
Insa am invatat sa ne gestionam emotiile negative si sa ne recapatam autocontrolul prin activitati, situatii si, bineinteles, printr-o lectura specializata.
Ce am facut in tot acest timp? Da, buna intrebare. Am invatat sa ne acordam mai multa atentie noua si pasiunilor noastre ascunse? Ne-am simtit mai impliniti spiritual? Cu bisericile inchise a fost mai greu, insa am adus biserica in casele noastre mai mult ca niciodata, ceea ce e linistitor. Nu e acelasi lucru, dar cred ca, totusi, credinta nu se restrictioneaza. O pastram in suflet oricand, oricum, si nu ne trebuie nicio declaratie pentru asta.
Pandemia ne-a oferit foarte multe lectii si de omenie si de ne-omenie. Distantarea sociala ne-a durut foarte mult (ne doare inca), insa toate acestea vor ramane in trecut. Poate nimic nu va mai fi la fel, insa noi ne vom adapta!
Pentru ca asta e una dintre cele mai frumoase lectii: am invatat sa ne adaptam!
Caci pana la urma nu e o chestiune de supravietuire, ci de adaptare. Am ras, am plans, ne-am distrat, ne-am relaxat, ne-am jucat, ne-am intristat, iar in final am ajuns la mal, poate chiar mai puternici! Si candva o sa povestim copiilor ce-a insemnat cu adevarat acest Coronavirus, insa nu se va compara cu amintirile din razboi ale bunicilor nostri, asa ca o sa fim plictisitori, si pe nimeni nu va interesa. Iar aceasta pandemie va fi data uitarii. Stim cu totii ca se poate si mai rau, nu-i asa?
Insa e curios cum aceasta situatie a adus impreuna un univers intreg. Stiati ca pe planeta noastra traiesc aproximativ 7.8 miliarde de oameni? Imaginati-va ca am avut ceva in comun cu toti acesti oameni, cu o viata atat de diferita de a noastra. Budisti, catolici, ortodoxi, islamisti, unii de culoare diferita, altii in capatul celalalt al lumii, pentru unii soarele rasare atunci cand la noi apune. Atat de multe diferente si totusi cu o suferinta comuna. Intr-o zi am putea sa ne intalnim cu un indian, de exemplu, si am avea o poveste comuna care o sa ne apropie. O sa vorbim despre acelasi lucru in limbi diferite, si o sa ne intelegem perfect! Pentru ca am suferit impreuna si am realizat ca nu suntem diferiti deloc. Pusi in aceeasi situatie, am simtit, trait si reactionat la fel. Cu durere, cu frica, cu speranta!
Asa ca da, indraznesc sa spun ca suntem mai puternici, si azi putem empatiza mai usor cu orice om de pe acest pamant.
Nimic nu este etern, nici boala si nici suferinta. Este timpul sa zambim, si toate aceste pancarte cu Totul va fi bine nu vor mai fi simple mesaje, ci realitatea inconjuratoare.
Nu va faceti griji, avem timp pentru toate!
“Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.”
Avem timp de Octavian Paler
Va invit sa reflectati la toate lucrurile pozitive pe care le-ati invatat in aceasta perioada!