Atașamentul prezintă de fapt nevoile emoționale ale unei persoane. În funcție de lipsurile și stocul de iubire din copilărie, copilul își formează tipare și convingeri care mai târziu îi vor afecta alegerile amoroase.
Copii care au parte de îngrijire, afecțiune și siguranță vor dezvoltă un stil de atașament securizant și vor atrage la rândul lor parteneri care să le ofere exact ceea ce cunosc deja – siguranță, grijă și afecțiune.
Cauza principală – rana de abandon
Copiii care au pierdut un părinte au ca rană predominantă rana de abanon. Iar rana de abandon dezvoltă un stil de atașament anxios. Prin abandon ei simt o frică de respingere și un sentiment de insuficiență. Au certitudinea că pot fi oricând părăsiți, prin urmare se agață de cei dragi tocmai pentru a evita acest final.
Iar la maturitate, adultul se va agăța de partener într-un mod copleșitor manifestând un stil de atașament anxios.
Am fost părăsit/a o dată și nu vreau să mai trec prin asta. Prin urmare te țin lângă mine cu orice preț.
Însă cei cu un stil de atașament anxios vor atrage de cele mai multe ori o persoană cu stil de atașament evitant tocmai pentru a evolua împreună. În subconștient, rana este aceeași – abandon, frică de respingere, nevoia de siguranță. Evitarea relațiilor este de fapt o măsură de protecție împotriva abandonului.
Copiii care s-au simțit părăsiți tind să rămână izolați tocmai pentru a nu mai fi părăsiți din nou. Relaționarea pentru ei înseamnă suferință.
Voi rămâne în siguranță doar dacă nu mă atașez. Prin urmare, aleg să rămân indiferent.
Atașamentul dezorganizat se manifestă în special printr-o instabilitate emoțională. Copiii care trăiesc într-un mediu nesigur, cu părinți predispuși la alcool, droguri sau alte vicii, sunt martorii unor comportamente incerte. Prin urmare, copie un tipar dezorganizat.
Devin apoi adulți incapabili de decizii și pot manifesta comportamente definite prin abuz emoțional, violență sau indisponibilitate emoțională.
Care sunt consecințele unui stil de atașament distructiv?
Iubirea primită în copilărie devine ulterior un factor important în relaționarea cu cei din jur. Un mediu sigur, stabil, afectuos va dezvolta un adult responsabil, familist, iubitor.
În schimb, un mediu instabil, incomplet, în care părinții fie lipsesc fizic, fie sunt inisponibilli emoțional, va forma un adult cu dificultăți în relaționare, cu frică de atașament, predispus la relații toxice, cu stimă de sine scăzută, alegeri lipsite de autenticitate și comportamente dezagreabile.
Însă orice lucru copiat sau preluat poate fi educat. Nu există destin fatal. Cu ajutor specializat, conștiență de sine și dorința de evoluție, oricine poate face o schimbare și învăța să manifeste un stil de atașament sănătos.
Oricine, indiferent de unde vine și ce trăiește, poate învață să construiască relații armonioase, să capete încredere în sine și să creeze o realitate diferită.
Alege chiar azi să faci o schimbare. Identifică-ți stilul de atașament și acționează diferit. Meriți să fii fericit și apreciat în orice relație.
Mai multe detalii despre stilurile de atașament aici.