Introducere în psihologia clinică de Odette Dimitriu este o carte apărută recent, în 2020, la Editura Tritonic.
Dincolo de informațiile generale despre domeniul psihologiei și caracteristicile principale, această carte reprezintă un îndrumar eficient pentru oricine își dorește să profeseze ca psiholog sau psihoterapeut. Dar și o lectură extrem de utilă pentru pasionații de resursele umane inepuizabile.
În plus, cartea cuprinde informații extrem de actuale despre cum este privită astăzi această știință a comportamentului uman – psihologia, și cum a schimbat pandemia percepția oamenilor privitor la procesul de terapie.
Odette Dimitriu este conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie din București, dar și psiholog clinician și psihoterapeut. Are peste 30 de ani de experiență în acest domeniu și este specializată în special pe gestionarea problemelor de anxietate și depresie.
În această carte Odette Dimitriu înglobează cu măiestrie noțiuni introductive încă de la apariția primilor manuale de psihologie și a primilor deschizători de drumuri în acest domeniu vast. Dar și deosebiri între psihologi, psihoterapeuți și consilieri.
Printre sistemele de clasificare a bolilor psihice cel mai utilizat este DSM (Manualul de Diagnostic a Tulburărilor Mentale) dezvoltat încă din 1952 de către americani. De atunci și până azi a fost îmbunătățit în 5 ediții, ultimul având loc în 2013.
Între timp numărul categoriilor diagnostice a crescut cu peste 300%, creștere bazată pe condițiile socio-economice și politice ale societății.
Astăzi există din ce în ce mai multe tulburări mintale care cândva erau considerate simple probleme existențiale. Iar ceea ce azi e considerat a fi o problemă psihologică, în viitor ar putea părea ceva nesemnificativ.
Interviul clinic
Însă cel mai mult mi-a atras atenția capitolul Interviul clinic care sumarizează informații importante ce pot fi aplicate de către oricine educat pe dezvoltare personală pentru a crea cu cei din jur relații bazate pe comunicare asertivă și empatie. Cred ca este foarte important să folosim tonul corect și tehnica potrivită atunci când dorim să îi înțelegem pe ceilalți.
Interviul clinic este o sursă de comunicare cu un pacient pentru evaluarea sa psihologică. Dar în viața de zi cu zi îl putem numi o metodă de conversație armonioasă și axată pe emoție. În pincipiu, un interviu clinic/o conversație armonioasă are la bază ascultarea activă, capacitatea de ascultare.
Dacă eram făcuți să vorbim mai mult decât să ascultăm, atunci am fi avut două guri și o singură ureche.
Mark Twain
Pe lângă ascultarea activă, este necesar și un comportament participativ. Acesta se definește printr-un contact vizual constant, remarcarea unui tracking verbal (cuvinte cheie folosite des) și deținerea unor calități vocale (ton cald, voce lină).
Atitudinea intervievatorului trebuie să se adapteze la starea interioară a pacientului prin ascultare, răbdare și o distanță interpersonală adecvată. În consiliere, distanța între Coach și client este de un braț. Astfel se respectă spațiul intim, iar clientul nu se va simți privat de libertate.
Ce rol are NLP în psihologie?
Limbajul neurolingvistic (NLP) are de asemenea un rol important în crearea unei relații de încredere și suport. Este de reținut faptul că limbajul fiecărui pacient este diferit. NLP se remarcă prin 3 tipuri de limbajuri.
- Vizual – care este definit prin expresii de genul Văd despre ce e vorba.
- Auditiv – Imi sună bine.
- Kinestezic – Mă presează.
Odată definit limbajul predominant al pacientului, psihologul are datoria și experiența necesară de a se folosi de obiceiurile lingvistice ale pacientului pentru a-i câștiga încrederea și a adopta metodele potrivite de vindecare care să rezoneze cu forul interior și personalitatea pacientului.
Tehnici folosite în psihologie
Iar atunci când vorbim de metode sau tehnică, în Introducere în psihologia clinică găsim un subcapitol întreg care propune mai multe tehnice utile în procesul de vindecare. Întrebările în sine pot fi directive sau non directive, deschise sau închise în funcție de capacitatea și dorința pacientului de a colabora. Iar atunci când există dificultăți de vorbire, intervine experiența psihologului care îl va determina să aleagă metoda cea mai bună.
După ce relația dintre pacient și clinician este stabilită, urmează tehnici de schimbare și de motivare a pacientului precum:
- confruntarea – care poate fi de rutină sau eroică atunci când psihologul forțează nota pentru a-l determina să facă o schimbare
- parafrazarea
- interpretarea – în care psihologul își permite să interpreteze spusele pacientului, dar fără să foloseasca expresii de certitudine pentru a nu crea o relație de superioritate. De exemplu – Se pare că…, Mă întreb dacă…
- reflectarea sentimentelor
- sumarizarea – care cuprinde: informația primită, problema cu care se confruntă pacientul, cauza care a generat problema, emoția predominantă în urma acestei tulburări, demersul cuvenit pentru tratare și soluția finală (intenția pacientului).
- recadrarea – se referă la căutarea unor noi semnificații și interpretări. Căci modul nostru de a percepe realitatea este cel care definește o situație ca fiind o problemă. Și atunci putem lua în considerare și alte perspective prin întrebări precum Te-ai gândit la posibilitatea ca… .
Întrebări de precizie folosite pentru a identifica și trata problema reală
Un alt subiect pe care Odette Dimitriu se axează este modul de adresare. Fiecare tulburare mintală este generată de un set de convingeri limitative, de principii derutante și prejudecăți formate la rândul lor în urma unor întâmplări neplăcute. Astfel, în limbajul unui pacient se vor remarca afirmații generalizate, omisiuni și distorsiuni.
Generalizări
- Nimic nu-mi merge. Psihologul încurajează în acest caz să ofere totuși și un contra exemplu pentru a dezbate negația. Și totodată reformulează – Chiar nimic?
- Lucrul acesta este imposibil. Se recomandă clarificarea acestei credințe și crearea unui exercițiu de imagerie, ca realitate alternativă. Și totuși ce s-ar întâmpla dacă? Ce te împiedică să? Și dacă ai putea să?
Omisiuni
Dezbaterea omisiunilor au rol de autocunoaștere și de conștientizare a propriilor gânduri, reacții, emoții. Doar identificându-le și acceptându-le pacientul va reuși să se educe.
- Sunt furios. Față de cine? Față de ce?
- Nu mă simt bine. În comparație cu ce? Când te-ai simțiti bine? De ce ai nevoie pentru a te simți bine?
Distorsiuni
Distorsiunile derutează și umbresc adevărata problemă. Adeseori pacienții povestesc despre probleme total diferite de ceea ce îi macină cu adevărat. Iar uneori se leagă de subiecte mai puțin importante pentru a rămâne în zona lor de confort unde se simt în siguranță. Însă ceea ce nu se spune se înmulțește și crește ca un vierme care în final va genera tulburări mintale grave.
- Vreau să mă respecte. În ce manieră? Ce înseamnă asta mai exact?
Concluzii
În Introducere în psihologia clinică găsim resurse studiate si credibile care atestă faptul că planul mental este în strânsă legătura cu planul fizic și cel spiritual! Emoțiile pozitive generează o stare medicală bună și invers. Omul împăcat cu Dumnezeu va trăi mult mai mulțumit de sine și implicit cu cei din jur. Astfel este mai puțin predispus la îmbolnăvire.
Totodată găsim și informații de cultură generală ca să înțelegem mai bine starea psihică a omenirii atât la nivel național, cât și global.
În România de exemplu doar 1% din populație suferă de probleme de sănătate mintală. Oficial! Însă realitatea este alta, necunoscută numeric. De ce? Pentru ca încă nu este dezvoltat conceptul de terapie la un nivel accesibil, credibil. Fie din rușine, fie din mândrie, fie din lipsă de informații, fie din lipsă de timp sau resurse financiare.
Cartea se găsește atât la Editura Tritonic Books, cât și în alte librării online. O recomand tuturor celor care profesează în domeniul prihologiei, implicit pentru Specialiștii în consiliere, dar și pentru cei pasionați de psihologie și interesați de cunoaștere și evoluție personală.