Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre cei mai citiți scriitori francezi, iar eu l-am descoperit prin această carte.
Visătoarea din Ostende înglobeaza 5 povestioare al căror personaj principal este definit prin singurătate, mister, angoase sufletești și pasiune pentru lectură.
Visătoarea din Ostende
Visatoarea din Ostende este o femeie frumoasă, dar invalidă, cu un trecut bogat în ciuda tuturor vorbelor răutăcioase despre ea. O femeie care trăiește singură, fără copii și fără a fi căsătorită vreodată.
Locuiește la marginea unui oraș în propria pensiune și într-o zi decide să-și dezvăluie trecutul față de un turist scriitor. Care o fi secretul ei? De ce această femeie, frumoasă cândva, înconjurată de cărți și cu o bogăție culturală nemărginită este singură pe lume?
Va crede scriitorul povestea ei incredibilă sau o va considera rodul imaginației si a nebuniei? Fără nicio dovadă în plus, decât vorbele ei, iată că moartea aduce cu ea un adevăr care va uimi.
Crima perfectă
Crima perfectă dezvăluie potențialul de criminal dintr-o persoană aparent normală, cu o viață echilibrată și împlinită. Mi-am amintit subit de Kevin Dutton care demonstrează în ABC-ul psihopatului de succes că fiecare dintre noi avem într-o anumită măsură trăsături de psihopat.
Exact ceea ce dovedește și Eric-Emmanuel Schmitt în această povestioară plină de suspans în care o femeie căsătorită de 30 de ani cu același bărbat, mamă a trei copii, iubită și prețuită de prieteni, își ucide soțul. De ce? Din cauza unor îndoieli? Din cauza lipsei de încredere în cel de lângă noi? Iată încă o dovadă că ceea ce vedem rău în ceilalți sălășluiește de fapt în noi. Și adeseori ceilalți sunt nevinovați. Imaginația ne joacă feste și ne provoacă să creăm realități toxice, care ne pot distruge viitorul.
Crima perfectă este o capcană a destinului pe care ni-o făurim cu mâna noastră. Un test al vieții pe care eroina l-a picat. Iar apoi a suportat consecințe drastice. Jocul imaginației i-a distrus realitatea.
Până unde ne pot conduce convingerile noastre și care este limita dintre ceea ce percepem și ceea ce este?
Vindecarea
Vindecarea este povestea fiecărei femei care are nevoie de o mică întâmplare care să-i schimbe viața. De o situație care să o scoată din zona de confort pentru a o așeza în lumea paradisiacă a iubirii pe care o merită.
Vindecarea este despre stima de sine scăzută generată de o viață solitară, introvertă, învăluită cu frică și neîncredere. Deși asistentă medicală, eroina poveștii trăiește singură, nu are nicio relație, nu are deloc încredere în ea și se subestimează total.
Însă toate acestea se vor schimba atunci când începe să se privească cu adevărat și să se autoconștientizeze. Dar ce anume determină această perioadă de tranziție și cum reușește să iasă de sub propria umbră?
Vindecarea reprezintă etapa cea mai importantă în evoluția personală a fiecărei ființe umane. Un proces care va genera acceptarea sinelui, și implicit acceptarea unor relații noi.
Lecturile proaste
Lecturile proaste este un joc al imaginației care va amuza și va stârni, pe lângă zâmbete, suspans și îndoială. Personajul principal este un profesor de istorie, inadaptat și singur. Unica lui cunoștință este verișoara sa cu care obișnuiește să-și petreacă toată vacanțele.
Însă ultima sa vacanță va fi una sinistră și întunecată. Tulburat de un roman thriller, eroul nostru are crize de panică și trăiește cu certitudinea că în casa lor de vacanță mai există o persoană, un intrus. Dialogurile și gândurile sale sunt poate partea cea mai fructuoasă a acestei povești, pline de o ironie amuzantă.
Cine-o fi intrusul pe care îl vede și îl tot aude la parter? Să fie într-adevăr un infractor? Să fie doar rodul imaginației sale afectată de romanul de suspans pe care îl citește?
Femeia cu buchetul de flori
Femeia cu buchetul de flori este femeia care așteaptă de mai bine de 15 ani pe peronul gării cu un buchet de flori. Cu o privire rece care te pătrunde și care îți dă totodată certitudinea că nu, nu ești tu cel așteptat. Dar cine? Cui să-i fie atât de credincios încât să aștepte cuminte, în același loc timp de decenii?
Această femeie devine practic vocea conștiinței a fiecărui trecător. Căci prezența ei îi tulbură și îi provoacă la propria introspecție. Fiecare îsi imaginează propria lor poveste de viață, cu angoasele lor, cu lipsurile lor, cu persoanele lor dragi și cu propriile lor dorințe neîmplinite.
De fapt întrebarea e pe cine ar aștepta ei? Sau există cineva care i-ar aștepta pe ei cu același devotament? Singurătatea acestei femei nu dezvăluie cumva propria lor singurătate?
Femeia cu buchetul de flori e o poveste scurtă, dar memorabilă. Căci trezește întrebări introspective al căror răspuns poate fi tulburător. Uneori necunoscut.
Concluzii
Da, acum înteleg de ce Eric-Emmanuel Schmitt e un scriitor atât de citit. Poveștile lui sunt aparent simple, dar ascund comori neprețuite. E de ajuns să privești dincolo de cuvinte, în forul tău interior pentru a-l înțelege. Sunt povești de viață în care ne putem regăsi cu toții. Poate nu frapează prin fiecare pagină, dar lasă în urmă sensuri existențiale demne de explorat.
Găsiți aici (cu transport gratuit) mai multe cărți scrise de Eric-Emmanuel Schmitt, inclusiv Visătoarea din Ostende.