Cât de importantă este credința pentru dezvoltarea personală? Ce legătură există și cum contribuie credința la desăvârșirea omului? Este evoluția spirituală parte din procesul de vindecare?
Acum nu foarte mult timp în urmă, lumea occidentală nu avea această cultură a terapiei. Nu exista această promovare a domeniului psihologic. Nu se admitea necesitatea ajutorului profesional pentru problemele sufletului. Generațiile trecute erau educate prin muncă, sudoare și responsabilizare. Nu întreba nimeni cine ești sau cum te simți, ci mai degrabă ce ai realizat. Regulile erau stricte, și majoritatea impuse de societate.
Mentalul era o parte ignorată, iar puterea emoțiilor subestimată. Cel mult era cunoscută necesitatea mărturisirii la duhovnic pentru iertarea păcatelor și dobândirea unui suflet împăcat. Duhovnicul avea rol de intermediar între om și Dumnezeu și de vindecare asupra sufletului. Din fericire acest lucru este valabil și astăzi, chiar dacă există psihologi, consilieri și terapeuți dispuși să te asculte. Însă ce face în plus duhovnicul și este extrem de important e că te ajută să conștientizezi relația ta cu Divinitatea și te întoarce la originile tale divine. Nu poți schimba modul de a gândi fără o credință pură.
Pentru că dezvoltarea personală vindecă sufletul, dar numai credința îl poate salva.
“Credința adevărată crede incredibilul, vede invizibilul și poate imposibilul.” [Lev Tolstoi]
De asemenea, terapia prin rugăciune este una dintre cele mai vechi terapii, a cărei forță nu este de contestat nici azi. Rugăciunea este o acțiune mentală precisă, pentru un scop precis. Rugăciunea este cel mai pur gând pe care îl poți crea și transmite universului.
Scriitori precum Aurelia Grosu (scriitor motivațional), Neale Walsch, Joseph Murphy și mulți alții pun accent pe evoluția personală prin credință, prin descoperirea lui Dumnezeu și a iubirii sale față de noi. Practic ce este dezvoltarea personală? Iubirea față de sine și față de ceilalți, autocunoaștere și descoperirea potențialului uman. Dezvoltarea ființei depinde de folosirea tuturor resurselor interioare. Iar resursele interioare sunt semințele divine implantate încă din momentul facerii lumii. Mai exact bunătate, toleranță, compasiune, bunăvoință, credință, iubire.
“Credința este o oază în inima la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii.” [Kahlil Gibran]
De-a lungul timpului, Biblia a fost interpretată eronat, prin filtrul rațiunii, și mai puțin prin filtrul sentimentelor. Unii reprezentanți ai Bisericii au găsit mai ușor de cuviință să folosească în predicile sale cuvinte precum pedeapsă, osândă sau judecată. Ceea ce a dus la îndepărtarea de Dumnezeu și de biserică. Oamenii au refuzat a crede într-un zeu care pedepsește și au ales în final să nu mai creadă.
Majoritatea celor care se proclamă atei, își explică alegerea tocmai prin această cauză. Și nu e de mirare. Nimeni nu ar vrea să creadă într-o putere superioară care ne face rău sau care ne pedepsește. Însă Dumnezeu este exact opusul. Și fiecare individ este o expresie a Sa, prin urmare orice negare a existenței Sale este o negare a propriului sine.
Iar credința în Dumnezeu este absolut necesară pentru evoluția fiecăruia dintre noi. De aceea acest articol, aparent cu temă religioasă, se încadrează perfect în categoria dezvoltare personală. Așa cum sunt și cărțile lui Neale Walsch. Cărți care transcriu mesajele lui Dumnezeu, știute cumva dintotdeauna, dar interpretate pe alocuri în defavoarea credinței adevărate.
“Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.” [Petre Țuțea]
Astăzi există numeroase soluții de vindecare și regăsire a bucuriei personale, precum terapia, consilierea, cărțile de dezvoltare personală, yoga, meditația. Dar toate pleacă de la aceeași premisă – iubirea față de divinitate. Nu te poți iubi pe tine, dacă nu-L iubești pe Dumnezeu. Nu îi poți iubi pe ceilalți dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu. Până nu îți accepți originea, nu ai cum să construiești realitatea pe care ți-o dorești.
Iar toată această iubire care suntem, din care suntem și pe care o transmitem mai departe poate fi vizibilă în dorința noastră de a fi mai buni. Prin gândurile noastre pozitive, prin faptele noastre constructive, prin relațiile noastre armonioase. Astfel, noi îl exprimăm de fapt pe Dumnezeu. Prin urmare, negarea Lui ar fi inutilă. Evoluția noastră are ca scop de fapt desăvârșirea noastră, deci nu există evoluție fără credință.
“Omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu.” [Emil Cioran]
Suntem aici ca să creștem. Să devenim ceea ce suntem cu adevărat, pentru ca apoi să urcăm înapoi Acasă. Viața este cea mai frumoasă experiență a sufletului, de aceea e important să-i dăm crezare și meritele cuvenite. Chiar dacă nu toate întâmplările trăite sunt plăcute, toate ne sunt folositoare. Pentru că viața nu este niciodată împotriva noastră.
Dacă îți simți sufletul încărcat de griji, spune o rugăciune simplă, în cuvintele tale și cere-i ajutorul. Sau vorbește cu un preot care îți poate lumina calea prin credință și iubire față de Dumnezeu. Iar pentru un plus de claritate, caută ghidare profesională. Oricum ar fi, alege să crezi în ceva.
În calitate de Coach, eu plec de la premisa că toți oamenii sunt buni, prin urmare Dumnezeu sălășluiește în fiecare dintre noi. Iar dacă nu L-ai descoperit încă, cu siguranță o vei face treptat. Dacă dorești să afli ce soluție este bună pentru tine și cum să redobândești încrederea în viață, programează o discuție în privat chiar aici.