Cartile de suflet sunt acele carti pe care nu le putem uita niciodata. Oricat am citi, cu totii ramanem loiali acelor carti care ne-au facut intrarea in lumea literaturii, sau acelor carti care au atins coardele sensibile ale fiintei noastre, sau acelor carti care ne raman in suflet toata viata.
Azi citim mai mult ceea ce ne convine, sau ceea ce ne recomanda altii, sau ceea ce se promoveaza, dar eu va invit la o privire in urma sa va amintiti cu ce carti ati inceput prima data si ce carti ati reciti azi.
Ce carti nu puteti uita si ce carti v-au deschis pofta catre lectura?
Cred ca majoritatea dintre noi incepem cu basmele. Copii fiind, suntem innebuniti dupa aventura si eroi, si am fost invatati de mici ca binele triumfa intotdeauna, si ca lumea e compusa din printese, printi, eroi si monstri, si ca exista un final fericit pentru toate. Apoi, in scoala generala invatam despre mici povestiri, nuvele, poezii, iar in final ajungem la fascinanta specie literara – Romanul. Care ne-a deschis usi nebanuite, a dezlegat enigme neobisnuite, ne-a facut cunostinta cu personaje multiple si care ne-a dezvaluit ca nu totul se termina cu bine, facandu-ne intrarea treptat in lumea reala. Iata ca viata e mult mai mult decat un basm, iar tragediile si suferinta fac parte din ea la fel ca apa din ocean.
Pe parcusrsul vietii am descoperit multe carti care mi-au ramas in suflet, dar prima de care imi amintesc cu precadere este:
- Maitreyi de Mircea Eliade
Interesata fiind de cultura orientala, acest roman de analiza psihologica mi-a luminat orizonturi de care nici nu eram constienta. Cu o minte de copil de 14 ani am citit-o fascinata de obiceiurile indienilor, stilul vestimentar bengalez, descrierea castelor si a obiceiurilor sale, transpunandu-ma in mica Chabu, sora lui Maitreyi, care adeseori asculta discutiile adultilor, dornica sa fie tratata ca un om mare.
Mircea Eliade porneste acest roman de la o experienta autobiografica si descrie iubirea ideala dintre Allan, europeanul curios de 23 de ani, si Maitreyi, tanara bengaleza misterioasa de 16 ani cu inclinatii filosofice.
Am scris o recenzie ampla intr-un articol separat.
2. Apoi Siddhartha de Hermann Hesse
Este un roman initiatic, usor de citit, dar cu sensuri extrem de profunde. Acesta reda drumul parcurs de tanarul Siddharta in cautarea intelepciunii si a iluminarii, devenind astfel Buddha! Siddhartha, simtindu-se nefericit si neimplinit, isi paraseste familia si averea pentru a descoperi sensul vietii. Cred ca Siddaharta este despre fiecare dintre noi, orbiti de bogatii materiale, dar zbuciumati si rataciti, in cautarea acelei samante divine plantata in adancul sufletului nostru.
Tot de Hermann Hesse as vrea sa mai recomand si Narcis si Gura-de-aur in care este descris drumul initiatic a doua persoane total opuse, dar complementare: Narcis – omul cinstit, corect, bun, monah, care stie ce vrea sa fie si ce trebuie sa faca, si Gura-de-aur – omul ratacit, nestiutor, instabil, rebel. Oare nu cu totii avem adeseri personalitati multiple? Putem fi si unul si altul.
“Nimic nu a fost, nimic nu va fi, totul este, totul constă din esenţă şi prezent.”
“Dar vezi tu, în eternitate, timpul nu există; eternitatea nu este decât o clipă, abia ajunge ca să faci o glumă.“
“Avem pretenţia ca viaţa noastră să aibă un sens, dar ea are exact atâta sens cât suntem în stare să-i dăm.“
Hermann Hesse
3. Mihai Eminescu, Sarmanul Dionis si multe dintre poeziile sale. Chiar daca poate pentru unii dintre noi a inceput ca lectura obligatorie, pana la urma Mihai Eminescu ramane cel mai important poet national.
Sarmanul Dionis este o nuvela in care este descris un baiat orfan, sarac care se lasa cucerit de o carte veche si capata astfel personalitati diferite. Am putea discuta la nesfarsit despre conotatille acestei nuvele si talentul lui Mihai Eminescu, dar mai bine va invit sa o cititi.
“În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru.” Mihai Eminescu
Se gaseste mai greu in librarie, cu siguranta in anticariate.
4. Aniela (sau Fara ideal) de Henryk Sienkiewicz
Aniela este primul nume al romanului, fiind republicat apoi sub denumirea de Fara ideal. Si nu este vorba doar despre iubire, ci depre slabiciunile si orgoliul sufletului indragostit, de lipsa curajului de a-si asuma sentimentele. Negarea adevarului duce spre pieire, spre nulitate. Posibilitatea unei fericiri ideatice adeseori sperie, dar neimplinirea ei ucide.
Am scris o recenzie ampla intr-un alt articol.
Si Quo vadis va recomand de acelasi autor, este un roman istoric pentru care a primit si premiul Nobel; despre persecutiile suferite de crestini in perioada lui Nero.
5. Studii despre iubire de Jose Ortega Y Gasset – o filosofie revelatorie despre iubire.
“În iubire, părăsim liniştea lăuntrului nostru, emigrăm virtual către cel iubit, intr-un fel de renunţare a sinelui.” J. O. Y Gasset
6. Adam si Eva de Liviu Rebreanu
Desi este un roman despre care aflam destul de timpuriu, eu il gasesc ca fiind un roman cu interpretari profunde si complexe, greu de inteles in adolescenta. Romanul reda cautarea continua a sufletului pereche in toate cele sapte vieti, fara rezultat insa, fara un final fericit. Despre incarnare, ratacire, moarte si constiinta. Nu ai cum sa o citesti fara sa te urmareasca ani de zile, poate o viata, sau poate toate cele sapte vieti.
“A şaptea viaţă aduce de-abia fericirea unirii cu celălalt suflet. De aceea a şaptea moarte cuprinde revelaţia. Fiindcă moartea a şaptea înseamnă sfârşitul existenţei materiale şi începutul întoarcerii în lumea spirituală, sufletul retrăieşte într-o străfulgerare toate vieţile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de strălucirea vieţii noi, eterne, ce-l aşteaptă.” Liviu Rebreanu
7. Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt – reprezinta confesiunile memorabile din timpul inchisorii ale unui evreu care s-a botezat ortodox si a devenit preot. Privarea libertatii semnifica pentru autor o eliberare de materie si de mizeria umana; un parcurs initiatic revelator. Adevarata inchisoare este moartea spiritului si indepartarea de esenta divina.
“De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.” Nicolae Steinhardt
8. Doamna Bovary de Gustave Flaubert – un roman care descrie femeia moderna, casatorita, care are totul si totusi este nefericita, plictisita de constrangerile vietii. Cat de departe va merge pentru a-si valorifica existenta? O descriere realista a misterului feminin cu un simt analitic desavarsit.
“Dintre toate nenorocirile care se pot prăvăli asupra unei iubiri, a cere bani e lucrul cel mai rece şi mai pustiitor.” Gustave Flaubert
9. Indragostita de un masai de Corinne Hofmann – este o poveste de dragoste autobiografica intre o elvetianca si un masai din Kenya. O excursie in Africa ii va schimba viata scriitoarei pentru totdeauna. Am citit aceasta carte la 20 de ani, in doua zile, de parca nimic altceva nu a mai contat. M-am transpus total in lectura, atat de usor si de frumos a fost scrisa.
Si povestea nu se termina aici, Corinne Hofmann dezvaluie continuarea relatiei ei cu noile rude din Africa in Revedere in Barsaloi si Adio, Africa.
10. Alchimistul de Paulo Coelho – cel mai cunoscut roman al lui Paulo Coelho in care un pastor andaluz porneste in cautarea unei comori aparent materiale, si sfarseste prin a cauta inauntrul sau. Este vorba despre aventura individuala, cautarea sinelui si descoperirea esentei umane.
De atunci Paulo Coelho a devenit unul dintre autorii mei preferati, si recomand de asemenea Spioana, Adulter, Brida pe care le gasiti aici. Cartile lui mi-au tinut companie in excursii, in avion, la iarba verde si mi-au fost lectii de viata in multe momente de ratacire.
Si lista poate continua, insa avem nevoie de meditatie si flashback-uri pentru a o intregi.
Ce carti v-au marcat tineretea si ce carti de suflet ati adunat?