Ai adeseori câte o idee bună, dar renunți la ea imediat pentru că deja ți-ai creat niște scenarii care nu te avantajează deloc?
Ți se întâmplă să te blochezi chiar de la începutul proiectului pentru că deja ți se pare greu?
Știu ce înseamnă. Am fost și eu pe acolo și încă mă mai regăsesc de câteva ori. Dar hai să-ți spun cum am depășit greul de la început și ce metode am aplicat.
După o perioadă lungă de izolare din cauza situației pandemice, m-am hotârât să organizez ateliere de conectare și relaționare numite Porția de sens prin care să pun în practică exerciții de dezvoltare personală și să le ofer participanților idee de solidaritate. Să-i ajut să înțeleagă că nu sunt singuri, că simțim diferit, dar trăim la fel.
Ideea o aveam de mult, dar pur și simplu nu reușeam să concretizez nimic. Nu știam dacă are sens cu adevărat, dacă vor fi participanți sau dacă voi găsi o locație potrivită. Apoi am ascultat un podcast de John Maxwell care spunea că „Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să mergi departe, ia pe cineva cu tine.” Evident că vreau să merg departe.
Am rezonat atât de bine cu acest citat încât m-am gândit la o metodă ca să o pun în practică. Am fost mereu de părere că oamenii apar în viața noastră cu un scop nobil, indiferent că ne cauzează fericire sau durere. Că nu putem evolua în izolare și că avem nevoie de oameni pentru ca noi înșine să devenim mai buni.
Așadar, John Maxwell mi-a întărit ideea unei întâlniri de grup și m-am focusat cu adevărat asupra acestei idei. Iată metodele pe care le-am aplicat:
✍Am scris ideea pe o foaie și am ținut-o la îndemână. Sunt conștientă că există foarte multe distrageri, responsabilități și datorii care mi-ar putea șterge ideea din cap, așa că am notat-o. Să fie! Să existe! Să persiste indiferent de sarcinile mele zilnice.
✍Am renunțat la griji și la presiune. Va fi așa cum trebuie, atunci când trebuie. Sigur, asta nu înseamnă detașare, ci doar relaxare în timp ce acționez. Cum acționez? Vorbesc despre ideea mea, împărtășesc cu ceilalți, îi dau glas.
✍Am renunțat la convingerile negative, gen „nu va funcționa”, „oamenii nu plătesc pentru sănătate emoțională”, „nu voi găsi nicio locație” sau „nu o să am timp”. Și astfel voi atrage situația dorită, fără să forțez. Ceea ce s-a și întâmplat. Am aflat întâmplător că stilista la care merg de 12 ani e interesată de dezvoltare personală și mi-a propus să organizez aceste întâlniri în salonul ei. Ce pot să-mi doresc mai mult de atât? Nici nu am început a căuta locații și deja o găsisem. Dacă nu e acesta un exemplu concret de cum funcționează Legea Atracției, atunci nu am cuvinte.
✍M-am încrezut în această idee și mi-am imaginat cum va funcționa, care va fi rezultatul final. Deja cream scenarii cu adunări de maxim 10 persoane, dornice să-și învingă fricile și să-și gestioneze emoțiile negative predominante. Toate acestea într-un spațiu deschis, comod și relativ aproape de casa mea pentru a nu mă folosi de lipsa timpului.
✍Am acceptat ideea cu avantaje și dezavantaje. Mi-am asumat decizia și am balansat beneficiile versus riscurile. Pentru toate acestea am acceptat diverse obstacole și nu am renunțat. Am acceptat că e posibil să nu iasă perfect, așa cum îmi doresc în totalitate, dar voi îmbrățișa orice rezultat, oricât de mic. Și am continuat a spera că data viitoare va fi mai bine, fără a mă lăsa descurajată.
Iar azi ideea mea e o realitate. Visul meu se întâmplă. Organizez săptămânal ateliere de autocunoaștere exact așa cum mi-am dorit.
Visul tău care este? Ce idee ai la care lucrezi chiar acum?
Împărtășește-o și-și va face loc în viața ta.