Când eram mai mică nu aveam voie să mă plâng. Indiferent cât de nemulțumită eram, simțeam că dacă mă plâng supăr pe cineva. Pe mama sau poate chiar pe Dumnezeu. „Hai că se poate și mai rău”. Astfel de vorbe auzeam în jurul meu. „Te-ai lovit? Las că trece”. „Nu-ți place mâncarea? Ai să mânânci așa”.
Nu exista în vremea respectivă „vino să-ți dea mama un pup”, sau „ce ți-ai dori să mânânci la cină” și nicidecum „e voie să greșești”. Cred că majoritatea dintre voi cunoașteți astfel de tipare și sesizați cu bucurie diferența dintre generația trecută și cea prezentă.
Sigur, există și dezavantaje și regres, dar cred că important e să înțelegem care sunt nevoile de azi fără să exagerăm.
Și ca să continui povestea, la vremea respectivă mi-am creat propriul meu proces de vindecare. Ei bine, dacă nu am voie să mă plâng, măcar să mă agăț de ceva real, nu doar de „hai că se poate și mai rău”. Și făceam comparație cu triburile africane care nu au absolut nimic, nici măcar materia primă pentru existență, gen curent, mâncare. Ce să mai zic de preferințe sau nevoi emoționale.
Culmea e că m-a ajutat să devin un om optimist, încrezător în viață și curajos. Da, cu astfel de informații, clar am certitudinea că se poate și mai rău. Fără să preiau aceste replici ca o ofensă personală.
Cred că acest mod de a trăi ține de percepția fiecăruia. Și vorbind depre percepție ajung de fapt la subiectul principal: traumă. Când vorbim despre traume, nu ne referim la vreo listă de evenimente catastrofale, ci la modul în care percepem noi evenimentele din viața noastră.
Ce este de fapt trauma?
Trauma psihologică se petrece atunci când un eveniment exterior major ne amenință și ne face să ne simțim copleșiți. ”Deși este adevărat că toate evenimentele traumatice sunt stresante, nu toate evenimentele stresante sunt traumatice.” (Peter A.Levine, Healing Trauma).
Mai exact, trauma este răspunsul emoțional la un eveniment cumplit, cum ar fi un dezastru natural, un accident sau o întâmplare nefericită. Primele reacții sunt de șoc și de negare, iar ulterior includ emoții imprevizibile, flashback-uri, relații tensionate sau chiar boli fizice. Unii întâmpină dificultăți în a-și continua viața, de aceea e nevoie de un ajutor profesional pentru a-și gestiona emoțiile.
Aș fi putut să alunec într-un rol de victimă și să mă focusez pe lipsuri, pe nevoile mele emoționale neîndeplinite, pe convingeri negative precum „nu merit iubire”, „nu sunt suficientă” si orice altă percepție care mi-ar fi putut ruina sistemul comportamental și cognitiv. Mă simt binecuvântată în schimb cu un set de convingeri constructive care m-au ajutat să depășesc momente ce ar fi putut fi interpretate ca adevărate traume. Și asta datorită lui Dumnezeu și iubirii Lui infinite.
Dar ce faci dacă nu crezi în El? De undeva trebuie să începi, nu? Traumele nu se vindecă una pe alta, și nicidecum în timp, ci cu ajutor profesional. Dumnezeu ne vorbește prin atâtea feluri. Uneori prin cărți, alteori prin oameni, adeseori prin semne. Nu e de-ajuns să citești o carte de dezvoltare personală ca să-ți schimbi viața. E nevoie totodată de cineva care să te ajute să interpretezi semnele în folosul tău și să acționezi dincolo de zona ta de confort care te blochează. De aceea azi terapia și coaching-ul au luat atâta amploare. Psihicul uman conlucrează cu spiritul și corpul totodată.
Iar primul pas este conștientizarea.
Te invit astăzi să faci primul pas de conștientizare. Tu ce traume porți? Ce tipare comportamentale remarci la tine? Ce convingeri negative te ghidează?
Ai nevoie de ajutor? Programează gratuit o ședință de consiliere pentru dezvoltare personală și află ce amintiri neplăcute te limitează azi în a-ți trăi viața.